Arhiva categoriei: Sanatate

13 metode de a scapa rapid de matreata podoabei capilare

13 metode de a scapa rapid de matreata podoabei capilare

Iata insa cateva remedii eficiente pentru matreata.

1. Spala-ti parul in fiecare zi

Spaland parul in fiecare zi eviti aparitia excesului de sebum, care poate contribui la inmultirea ciupercii responsabile cu matreata.

2. Schimba samponul

In cazul in care cel pe care il folosesti nu te ajuta sa scapi de matreata nici macar daca te speli zilnic, incearca un alt sampon (de preferat antimatreata). Citeste lista de ingrediente si alege produse care contin piritiona de zinc, sulfura de seleniu, acid salicilic sau ketoconazol.

3. Alterneaza trei sampoane

Daca ai scapat de matreata folosind un anumit sampon, se poate intampla ca aceasta sa reapara dupa un timp deoarece pielea dezvolta o rezistenta la ingredientele active ale acestuia. Pentru a evita acest lucru foloseste alternativ trei sampoane cu formule diferite, cate unul timp de o luna.

4. Samponeaza-te de doua ori la aceeasi spalare

Prima samponare curata impuritatile de pe scalp si par. A doua insa mareste sansele ca ingredientele antimatreata sa patrunda in piele si sa actioneze mai bine. Lasa samponul pe par timp de cinci minute cand te speli a doua oara, si apoi clateste-l.

5. Incearca un sampon cu gudron

Acest tip de sampon este un remediu impotriva matretii de peste 200 de ani, insa are un miros destul de puternic si poate irita pielea (opreste folosirea daca observi iritatii).

6. Foloseste balsam

Acesta este benefic in cazul in care te speli des pe par sau folosesti sampoane antimatreata (mai ales unul cu gudron). Balsamul ajuta pielea si parul sa se mentina mai hidratate.

7. Tine-ti degetele si unghiille departe de scalp

Multe persoane au obiceiul de a-si freca frecvent scalpul cu varfurile degetelor si cu unghiile, provocand astfel mici leziuni la nivelul pielii. In cazul in care simti ca ai o cat de mica rana la nivelul scalpului schimba samponul cu unul mai bland, cum ar fi chiar un sampon de copii.

8. Spala-te de fiecare data cand ai facut efort

Dupa ce mergi la sala spre exemplu, este important sa indepartezi transpiratia nu doar de pe corp, ci si de pe scalp, deoarece aceasta irita si grabeste descuamarea.

9. Toarna o lingura de urzici uscate intr-o ceasca de apa fierbinte. Lasa urzica in apa fierbinte pentru cel putin o ora. Apoi trece amestecul printr-o strecuratoare astfel incat sa indepartezi urzicile. Spala-ti parul. Unge-ti apoi podoaba capilara cu apa cu urzica si ramai asa timp de 30-40 de minute. Repeta procedura de cel putin trei ori pe saptamana.

10. Incalzeste patru linguri de ulei de masline intr-un bol. Stoarce apoi jumatate de lamaie in ulei. Aplica mixtura pe par si scalp. Apoi spala-ti parul cum o faci in mod obisnuit.

11. Si berea este un remediu bun impotriva matretii. Bautura furnizeaza o doza buna de vitamina B si contine drojdie, care lupta impotriva infectiilor pe care le-ai putea avea pe scalp.

12. Fierbe cateva bucati de sfecla intr-o oala cu apa. Apa ar trebui sa capete o culoare intunecata atunci cand este gata. Strecoara sfecla. Unge-ti scalpul cu aceasta mixtura si ramai asa timp de 30 de minute. Clateste dupa.

13. Cum sa scapi de matreata. Sucul de lime este excelent pentru a fi folosit pentru masarea scalpului si a scapa de matreata. Parul tau va fi mai frumos si stralucitor dupa un astfel de tratament. Lasa sucul de lime sa actioneze timp de aproximativ 15 minute inainte de a clati.

picioare frumoase vara

Cele mai bune sfaturi pentru a avea mereu picioare frumoase!

Iata trei sfaturi simple pentru a avea mereu picioarele frumoase mai ales pe timp de vara:

Gomajul

Iarna, picioarele sunt agresate de incaltaminte, iar pielea devine aspra. Pentru o piele neteda este indispensabil sa scapati de celulele moarte, efectuand un gomaj cu particule abrazive, cel putin o data pe saptamana.

O puteti face si cu o piatra ponce, chiar si cu o perie de razuit picioarele, insistand pe portiunile rugoase, cu conditia sa le folositi cu blandete. Daca va aflati pe nisip, nu ezitati sa-l utilizati. Acoperiti-va picioarele cu nisip, frecati-le incet cateva minute, cu precadere in zona calcaielor, si veti realiza un gomaj 100% natural.

Hidratarea

Vara, picioarele sunt expuse la soare si mizerie, motiv pentru care va trebui sa le acordati mai multa atentie. Masati-le in fiecare zi, dimineata sau seara, cu putina crema, pentru a evita uscarea pielii si craparea calcaielor. Chiar daca nu aveti picioare perfecte, va va placea sa observati ca sunt hidratate.

Ingrijirea unghiilor

Purtati incaltaminte deschisa si atunci unghiile pot fi mai lungi decat iarna. Este recomandat sa fie curatate zilnic cu sapun, pentru a indeparta mizeria, nisipul si resturile de crema. Puteti folosi o periuta de dinti, ca sa curatati mai bine cuticulele.

capuse capusa

11 lucruri despre capuse nespuse la TV!

Cu cateva informatii, te poti feri de ele sau macar poti fi in garda in cazul in care nu scapi de muscatura. Iata 11 lucruri pe care nu le auzi la televizor despre capuse:

Asteapta-te sa vezi mai multe in 2018

Nu, nu este doar o pura sperietura toata aceasta tevatura cu din ce in ce mai multe persoane muscate de capuse. Numarul acestor insecte chiar s-a marit considerabil in 2018, din cauza ca au scazut culturile agricole si, ca urmare, si numarul soarecilor de camp, principalele victime ale capuselor, asa ca ele s-au reprofilat pe oameni.

Sunt mai mici decat ai putea crede

Este posibil ca in poze capusele sa iti para maricele si sa nu pricepi cum de o astfel de insecta poate sta pe un om cateva ore fara ca acesta sa-si dea seama. De fapt, ele sunt micute, trecand prin mai multe stadii, de la larve, pana la nimfe si adulti. Nimfele sunt cat o samanta de mac, iar adultii cam cat una de susan, asa ca pana se umfla, pot fi destul de greu de observat.

Numara-i picioarele

Tehnic vorbind, capusa face parte din aceeasi clasa cu paienjenii, ceea ce inseamna ca are 8 picioare, spre deosebire de alte insecte cu 6 membre. Corpul lor este plat atunci cand nu sunt hranite cu sange, apoi umflandu-se si devenind rotund.

Sunt purtatoarele mai multor boli, nu doar Lyme

Boala Lyme este cea care a atras cel mai mult atentia in ultima perioada, dar capusele transmit mult mai multi microbi si virusuri. Exista mai mult de 800 de speci de capuse in lume, fiecare fiind purtatoare a mai multor boli.

Este si foarte greu de diagnosticat o boala transmisa de capuse, tocmai din cauza ca sunt atat de multe si, in general, simptomele lor seamana cu ale altor afectiuni. Chiar si boala Lyme trece adesea nediagnosticata.

Esti muscat? S-ar putea sa nu te imbolnavesti

Daca ai observat o capusa pe tine, nu inseamna ca trebuie sa-ti pregatesti farfurii pentru inmormantare. Asta pentru ca nu toate sunt purtatoare de boli. In jur de 25% dintre acestea sunt infectate, iar daca le indepartezi de pe corp in primele 36 de ore de cand te-au muscat, riscul contractarii bolii scade semnificativ.

Trebuie sa mergi la medic atunci cand…

Daca ai fost muscat de o capusa, nu este neaparata nevoie sa mergi la medic, decat daca incepi sa ai simptome specifice unor boli purtate de acestea

Iritatia pe piele, in forma rotunda, apare doar in 80% dintre cazuri, asa ca incearca sa vezi apoi daca te simti obosit sau corpul nu te mai asculta ca inainte ori daca ai febra. Cauta aceste semne chiar si daca pe piele nu sunt semne si mergi la medic daca incepi sa te simti rau.

Capusele iubesc animalele si oamenii in aceeasi masura

Daca vrei sa iti scapi pielea de muscatura capusei si folosesti fel de fel de creme, nu uita sa iti aperi si cainele de aceste insecte atunci cand iesi in parc, pentru ca si el poate fi o victima. In cazul tau, verifica-ti intotdeauna gleznele cand ajungi acasa.

Exista si pentru ei solutii speciale care sa tina aceste insecte departe. Pisicile sunt mai sensibile la chimicale, asa ca, orice le-ai aplica, intreaba intai un veterinar.

Nu verifica doar zonele neacoperite de haine

Poarta haine deschise la culoare si pantofi inchisi la varf cand te afli in natura. Cand intri in casa, examineaza-ti straiele, astfel incat sa nu aduci in locuinta vreo capusa.

Fa-ti curat in curte

Vrei sa le tii la distanta? Ai grija ca in curtea ta sa nu fie niciun petic de iarba neingrijit. Capusele nu suporta caldura, asa ca nu stau in iarba scurta. Daca ai copaci prin jur, ai grija sa le cureti in fiecare an coroana, astfel incat sa nu tina extrem de multa umbra.

Nu poate sa suporte deodorantele

Din nefericire pentru capuse, au aparut o multime de substante care sa le starpeasca, iar ele sunt sensibile la acestea. Cumpara asemenea produse care pot fi folosite pe haine sau creme pentru piele. Nu este bine nici sa-ti expui corpul la chimicale, dar atunci cand te aventurezi intr-o padure sau la un picnic, nu strica sa te protejezi in acest fel.

Cum scoti capusa din piele

Ai nevoie de o penseta cu care sa apuci capusa cat mai aproape de cap si sa o tragi nu prea brusc. Nu misca mana in parti, caci capul i se poate rupe si ramane in pielea ta. Dupa aceea, curata zona cu apa si sapun, alcool sau iod.

Niciodata nu zdrobi capusa cu degetul dupa ce o scoti, caci astfel ea poate sa iti transmita boala Lyme. Pune-o intr-o punguta de plastic sigilata si arunc-o la gunoi sau tine-o cateva minute in alcool, pentru a fi sigur ca a murit.

Raspandirea Gripei prin Respiratie

Ajungi sa raspandesti gripa doar pentru ca respiri

Daca pana acum credeai ca e suficient sa te dai putin inapoi cand cineva stranuta sau tuseste, afla ca asta nu te protejeaza deloc de gripa.

Un nou studiu arata ca virusii se pot transmite prin simplul act al respiratiei. In aerul expirat de oamenii bolnavi de gripa se gasesc cantitati imense de virusi, conform rezultatelor studiului.

„Descoperirile studiului sugereaza ca pastrarea suprafetelor curate, spalare mainilor tot timpul si evitarea oamenilor care tusesc nu ofera protectie completa asupra gripei”, a explicat co-autorul studiului, Sheryl Ehrman, decana la College of Engineering de la San José State University. Ehrman a subliniat ca cei care aleg sa stea acasa atunci cand sunt bolnavi vor minimiza riscul de a raspandi gripa si la alte persoane.

In cadrul studiului, au fost examinati 142 de oameni bolnavi de gripa. Ei au fost pusi intr-o masina care putea detecta virusii din respiratia lor. Participantii au fost pusi sa respire, vorbeasca, tuseasca si sa stranute atunci cand simteau nevoia in timpul unei sesiuni de 30 de minute.

„Am descoperit ca [oamenii care au] gripa… au contaminat aerul din jurul lor cu un virus infectios doar prin respiratie, fara sa tuseasca sau sa stranute”, a explicat autorul principal. Dr. Donald Milton, profesor de sanatate a mediului la University of Maryland School of Public Health. Cercetatorii au descoperit si ca particulele infectioase de aer erau mai puternice in primele zile. „Asa ca atunci cand cineva se imbolnaveste de gripa, ar trebui sa mearga acasa si sa nu ramana la locul de munca sa ii infecteze pe ceilalti”, a spus Milton.

Studiul a mai aratat si ca stranuturile nu imprastiau mai multi virusi decat tusea. Rezultatele sugereaza ca „stranuturile nu par sa aiba o contributie imprtanta in raspandirea virusului de gripa in aerosoli”.

Sursa https://playtech.ro/2018/gripa-raspandire-gripa/

medic in spital cu halat alb

7 Mituri despre Sanatate pe durata iernii!

Fara indoiala ca iarna si-a castigat reputatia ca fiind “Sezonul gripei si racelilor“, astfel ca multi dintre noi suntem inevitabil, mult mai preocupati de sanatate in anotimpul rece. Cu toate acestea, specialistii avertizeaza ca aceasta grija excesiva a dus la aparitia unor mituri specifice sezonului rece, care pot avea efectul contrar de a afecta sanatatea.

Mit 1: Avem nevoie de mai mult somn in timpul iernii

Din cauza diminuarii luminii soarelui, prelungirea noptilor si scurtarea zilelor, in sezonul rece ne simtim mai somnorosi si chiar ne trezim mai greu dimineata. Cu toate acestea, ceea ce resimte organismul nu este nevoia fizica de mai mult somn, ci mai degraba dorinta psihologica de a ramane intr-un loc confortabil cu temperatura constanta.

Mit 2: Temperaturile scazute determina caderea parului

“Studiile arata ca femeile se confrunta in general cu pierderea parului in timpul verii, iar in timpul iernii problema se manifesta preponderent la nivelul scalpului. Acesta devine mai uscat si iritat din cauza temperaturilor scazute si caciulilor, iar un scalp cu probleme inevitabil va afecta si modul in care parul creste: mai casant si fragil. Asadar, mancarimile sau cojitele ce pot aparea la nivelul scalpului in timpul iernii sunt un semn ca aveti nevoie de protectie suplimentara si este recomandat sa folositi un sampon protector si hidratant pentru scalp“, explica dr. imunolog Tania Bejan.

Mit 3: Daca esti racit sau ai gripa, ia antibiotice

Cum atat gripa cat si raceala sunt cauzate de virusuri, si nu de bacterii, tratamentul cu antibiotice este inutil. Doctorul poate prescrie totusi antibiotice in cazul in care pacientul dezvolta o complicatie de natura bacteriana precum sinuzita, otita, bronsita ori pneumonie.

Tratamentele pentru raceala si gripa urmaresc ameliorarea simptomelor mai degraba decat distrugerea virusului. Acestea sunt recomandate imediat ce se observa instalarea bolii. In cazul racelii, consultati medicul daca simptomele severe dureaza mai mult de 10 zile, daca prezentati dureri la nivelul urechilor si a sinusurilor, aveti febra ridicata. Pentru gripa, apelati la medic. Acesta va decide care este tratamentul adecvat pentru complicatiile aparute.

Mit 4: Aerul rece te imbolnaveste

Desi este cunoscuta sub denumirea de “raceala“, aceasta afectiune nu este declansata de aerul rece si temperaturile scazute. “Dimpotriva, numarul celulelor responsabile cu combaterea infectiilor creste atunci cand iesim afara iar simpla stare de a-ti fi frig nu are legatura cu raceala. De regula, bolile precum gripa si raceala sunt provocate de virusuri sau bacterii, care au o rata de raspandire mai mare la temperaturi de peste 30 de grade Celsius, astfel ca sunt mult mai usor transmise prin contact intr-un cadru restrans“, explica dr. imunolog Tania Bejan.

Mit 5: Alergiile dispar in sezonul rece

Desi simptomele alergiilor sezoniere precum febra fanului sau cele cauzate de polen se amelioreaza, exista un revers al medaliei: alergiile de interior se agraveaza in sezonul rece. Acestea sunt cauzate de praf, mucegai si aerul mai incarcat, corelate in special cu faptul ca in timpul iernii camerele nu sunt atat de des aerisite ca in sezonul cald.

Mit 6: Nu trebuie sa facem sport iarna, afara

Daca ati decis sa amanati exercitiile fizice sau jogging-ul pana la primavara, este momentul sa va razganditi! “Exercitiile fizice la temperaturi scazute, bineinteles cu echipamentul corespunzator, sunt o modalitate mult mai eficienta de a face sport, deoarece genereaza arderi calorice mai intense decat cele realizate la temperaturi confortabile trupului uman, la aproximativ 20 de grade Celsius. In plus, datorita faptului ca exercitiile presupun un efort mai mare, inseamna si ca nivelul endorfinelor va creste mai mult, imbunatatind astfel si starea de spirit“ , recomanda dr. Tania Bejan.

Mit 7: Nu avem nevoie de protectie solara in timpul iernii

Desi cazurile de arsuri solare in timpul iernii sunt foarte rare, actiunea razelor soarelui poate fi la fel de nociva, in special pentru piele. Mai mult, din cauza faptului ca zapada reflecta 80% din razele UV, celulele epidermei sunt mult mai afectate. Asadar, cremele de protectie solara nu trebuie sa lipseasca nici in timpul iernii.

bolile de toamna

Durerile specifice toamnei: Cum sa tratezi cele mai FRECVENTE probleme!

Toamna aduce cu sine, odata cu schimbarile de temperatura, meteosensibilitate si diverse simptome neplacute, pentru o mare parte dintre persoane. Printre cele mai frecvente senzatii se numara durerile articulare, schimbarile hormonale sau starile depresive, alaturi de migrene si stari generale de agitatie sau apatie.

Daca si tu prezinti unul sau mai multe dintre aceste simptome, este posibil sa fi afectat de tranzitia dintre anotimpuri. Vezi, in continuare, care sunt cele mai frecvente afectiuni si cum le poti diminua efectele negative!

Top 3 cele mai FRECVENTE probleme de sezon!

Continuarea

8 sfaturi pentru a avea PATRATELE in aceasta vara a lui 2017

8 sfaturi pentru a avea PATRATELE in aceasta vara a lui 2017

Putea recunoaste ca abdomenul este una dintre zonele cele mai obsesive ale corpului nostru, fie ca suntem femei, fie ca suntem barbati. Fie ca vrem numai sa ne tonifiem putin si sa avem o idee de definire, fie ca vrem striatie si vascularizare extrema, aceasta tranformare poate insemna: scaderea nivelului grasimii corporale, pentru a-ti defini zona abdominala dezvoltarea musculaturii sectiunii de mijloc, pentru ca abdomenul sa fie mai definit in momentul in care te subtiezi aplatizarea abdomenului si definirea lui, indiferent de “compozitia” corpului tau.

Si pentru mine zona abdominala este una obsedanta, desi recunosc ca nu ii ofer intotdeauna la fel de multa importanta ca si celorlalte grupe musculare. In continuare, voi prezenta cateva sfaturi care te vor ajuta in lupta pentru un abdomen si o zona de mijloc demne de invidie. Sper sa te ajute sa te poti mandri cu abdomenul tau pana la vara!

fetelor le plac baietii cu patratele

Cum sa am un abdomen plat?

In general, pentru cei mai multi dintre noi, obtinerea unui abdomen plat inseamna schimbarea compozitiei corpului nostru, mai exact, scadere in grasime corporala. Acest lucru se obtine prin alimentatie sau antrenament, insa rezultatele optime se vad datorita unui plan ce imbina nutritia cu sportul.
Faptul ca inca nu esti la nivelul de tesut adipos necesar dezvaluirii abdomenului perfect nu inseamna ca nu trebuie sa iti lucrezi zona abdominala. Tu munceste la abdomen pentru ca in momentul in care dai jos kilogramele de grasime sa ai ce etala!

  1. Scade-ti nivelul grasimii corporale folosindu-te de practicile nutritionale optime

Pentru cei mai multi dintre noi, definriea abdominala se obtine odata cu scaderea tesutului adipos destul de drastic – in cazul barbatilor asta se intampla pe la 8-10% grasime corporala, iar la femei, pe la 12-15%.
Iti place sau nu sa crezi, dar nutritia este cea mai importanta componenta a slabirii. Foarte multe persoane se pierd in numaratoarea caloriilor si in incercarea de a-si atinge macronutrientii, cand de fapt, ceea ce conteaza pentru ca scaderea in greutate sa se produca este ca media caloriilor consumate sa fie mai mica decat numarul de calorii permise in perioada de mentinerea. Aici nu te pot ajuta pentru ca cifrele difera de la un individ la altul si tu ai capacitatea de a-ti descoperi zona de mentinere si, prin urmare, cea pentru slabire. Desigur tu, dar te poti folosi si de ajutorul unor teste puse la dispozitie de nutritionisti. In ceea ce priveste macronutrientii, trebuie numai sa ai grija sa consumi suficiente proteine pentru a iti intretine masa musculara (cel putin 1,2 grame/kilogram corp) si sa iti creezi portii cam de 50-100 de grame de carbohidrati, care la randul lor te vor ajuta sa te mentii si sa ai suficienta energie pentru antrenamentele de la sala sau de acasa.

  1. Scade-ti nivelul grasimii corporale prin executarea celor mai eficiente exercitii la antrenament

Iar trebuie sa sustin aceleasi lucruri pe care le mentionez in fiecare articol legat de antrenamente. Antrenamentele de rezistenta sau antrenamente cu greutati au o valoare mult mai mare decat antrenamentul cardio cand vine vorba de procesul de slabire. Exercitiile pe care trebuie sa le incorporezi in antrenamentul tau pentru scaderea in greutate sunt cele pentru zona abdominala (core exercises), cele compuse, care implica mai multe articulatii: genuflexiuni, indreptari, power clean, impins la banca, ramat cu bara din aplecat cu priza in pronatie (palmele in exterior), tractiunile, presa militara si flotarile. Prin activarea mai multor unitati motorii si a mai multor fibre musculare (mai exact, o mai mare zona de masa musculara), practic prin punerea in miscare a mai multor parti ale corpului in vederea executarii acestor exercitii, antrenamentul va lucra multe grupe musculare si in mod evident va deveni mult mai eficient. 
Daca alegi sa faci cardio, si stiu ca vei face, atunci alege antrenamentul cardio de intensitate crescuta, in locul celui la o intensitate constanta si moderata, pe care trebuie sa il desfasori si pentru o perioada mai lunga. Antrenamentul aerob pe intervale de intensitati ridicate si de reveniri iti va accelera metabolismul si prin urmare vei continua sa arzi calorii si la multe ore de la incheierea antrenamentului.

  1. Dezvolta-ti muschii zonei de mijloc

Barbatii vor sa vada patratelele, femeile vor un abdomen plan si tonifiat. Corect? Ei bine, pentru asta nu este suficient sa slabesti. Ambele cazuri necesita un anumit grad de definire musculara. Pentru ca definirea sa fie vizibila, muschii abdominali trebuie sa fie dezvoltati suficient de mult pentru ca ei sa poata deveni vizibili. Ca sa se vada, trebuie sa existe!

Cand spun ca trebuie sa iti lucrezi abdomenul, nu vreau sa te gandesti automat ca va trebui sa te pui pe saltea si sa bati recordul la abdomene. No way! Abdomenul trebuie tratat in acelasi fel ca oricare alta grupa musculara lucrata pentru crestere. Trebuie sa subliniez ca in cazul abdomenului un rol esential il joaca alimentatia, rolul cel mai important de altfel, ajustarea dietei este cea care va determina succesul sau esecul demersurilor tale. In general abdomenul se lucreaza cam de doua ori pe saptamana, in 4 seturi a cate 15-20 de repetari… deci nu 300 de abdomene, nu e cazul sa pierzi timp pretios. Incearca sa executi abdomenele cu o greutate in spatele capului sua sa le executi la cablu pe mingea medicinala sau sa faci aplecari in lateral cu o greutate. De asemenea, un exercitiu indicat in special femeilor este cel al ridicarii picioarelor la piept.
Indiferent de cum vrei sa iti arate abdomenul, important este sa iti lucrezi adversul abdomenului, acesta fiind cel care iti va permite sa iti tragi burta in spate si sa etalezi un aspect plat si tonifiat al zonei de mijloc.

  1. Scade sau elimina stresul din viata ta

Fluctuatiile nivelurilor hormonilor steroizi pot afecta aspectul abdomenului tau. Unul dintre acesti hormoni este cortisolul. Cortisolul este necesar in organism pentru mobilizarea grasimilor, lucru benefic in procesul metabolic. Pe de alta parte, nivelul prea ridicat de cortisol este unul dintre motivele pentru care acumulezi grasime in jurul zonei abdominale si unul dintre vinovatii intrarii in starea de catabolism a masei musculare – deci nivelurile prea mari de cortisol au efecte daunatoare asupra abdomenului tau plat si sexy. Cortisolul poate fi crescut in exces in diverse modalitati, fie prin stresul indus prin antrenamente, fie prin stresul vietii de zi cu zi.
Studiile au demonstrat ca exista o corelatie negativa intre cortisol si testosteron, astfel ca un nivel crescut de cortisol conduce la scaderea nivelului de testosteron. Ca sa fiu mai exacta, asta este o combinatie nepotrivita pentru ceea ce tu urmaresti. Prin urmare, stiu ca e usor de zis si greu de facut, dar trebuie sa te straduiesti sa te stresezi mai putin ca stresul nu se va vedea numai in atitudinea ta, ci va avea urmari si asupra aspectului tau fizic.

  1. Ai grija sa te hidratezi

Peste tot auzim despre beneficiile consumului ridicat de lichide si normal ca imi fac si eu datoria de a ti le mentiona. Hidratarea adecvata previne retentia de apa. In tineretile mele si eu ma gandeam ca daca beau o cantitate mare de apa este normal ca ea sa fie retinuta de organism si daca beau mai putina apa, atunci o voi elimina in intregime si voi avea un aspect mai… uscativ. Vremuri de mult apuse! Putem gandi ca un consum redus de apa are aceleasi consecinte ca si un consum redus de calorii. Cand mananci foarte putin observi ca organismul depune ceea ce tu ii dai pentru ca intra intr-o stare de disperare si se tine cu tot dinadinsul sa isi faca rezerve. La fel si cu apa, cum ii vei servi un pahar, cum el va elimina un hormon antidiuretic ce va conduce la retentia acelui lichid, ca cine stie cand ii vei da o gura de licoare. 
Retentia de apa, in special cea din tesuturi (subcutanata) si celule cauzeaza la nivelul pielii un aspect pufos si moale, care va lasa impresia ca esti mai plinuta decat in realitate.
Trebuie sa ai grija sa nu ii oferi organismului apa cand este deja insetat, setea este semn ca esti deja deshidratata si ca ar fi bine sa bei in mod constant cate putin. Nu cantitati industriale, dar ar fi bine sa te invarti in jurul a 2 litri, mai ales daca transpiri la sport.

  1. Evita alimentele interzise/ alimentele problema

Aici nu ma refer neaparat la alimentele precum junk food sau alimente pe care dietel drastice le elimina. Bine, nici nu mai trebuie sa precizez ca sunt anti alimente procesate! Dar ma gandesc si la alimentele la care ai anumite sensibilitati, care iti provoaca alergii, diverse reactii precum retentia de apa, balonare sau inflamare. Reactiile la diverse alimente pot conduce si la dereglari metabolice sau la pofte necontrolate, un cerc vicios mai exact. 
Alimentele la care oamenii au intolerante sunt: graul, zaharul, soia, alunele, laptele, ouale sau porumbul. Cand suferi de o intoleranta, organismul tau interpreteaza anumite alimente ca fiind elemente alergenice si declanseaza raspunsuri autoimune inflamatorii. Pentru intolerantele la lactoza, gluten sau fructoza stiu ca se fac chiar si niste teste pentru depistarea lor.

  1. Mananca 5-6 mese mici odata la 2-3 ore

Daca vrei un abdomen plat, atunci 3 mese mari pe zi nu te vor conduce la obiectiv. Mentine-ti metabolismul in priza impartind caloriile celor 3 mese mari in vreo 6 mese dispersate pe parcurusul zilei. Un metabolism activ iti va garanta si niste arderi ale grasimilor (implicit o slabire) mult mai eificiente. Imbunatatirea metabolismului nu este singurul beneficiu, mancatul des ii va face mai usor corpului sa iti mentina masa musculara tonifiata.

  1. Persevereaza in tot ceea ce faci

Ultimul staf sau “truc”, dar nu cel din urma nu este cel la care te asteptai probabi, o minune de exercitiu sau un aparat care sa iti arda in cateva zile grasimea, ci este perseverenta. Transformarea pe care ti-o doresti va avea loc numai daca te vei tine de planul alimentar si de planul de antrenament pe care ti l-ai creat pentru obtinerea abdomenului mult visat.
Ti-am mai scri despre regula 70/30: putem presupune ca viata va interveni de cateva ori si iti va da peste cap planurile, asa ca trebuie sa avem flexibilitate in ceea ce ne programam. Astfel, ai o bresa de 30% dintre cazuri in care iti poti gasi scuze, in 70% din situatii insa, tu detii controlul total. 
Asta nu inseamna ca daca ti-e cam tarsa sa faci un antrenament, atunci nu te chinui sau daca ai pofta de jumatate de tava de prajituri, atunci mananc-o. Inseamna ca atunci cand nu vei avea de ales, sa iti poti ajusta programul si sa mai poti improviza pe drum. 

program abdomene patratele calendar

Sa ai mult spor!

Cum iti afecteaza smartphone-ul sanatatea

Te-ai intrebat vreodata daca telefonul are si efecte negative asupra vietii tale? Afla cum iti afecteaza smartphone-ul sanatatea.

Telefonul mobil, aceasta minune a tehnologiei moderne care ne permite sa avem, practic, orice informatie si tot ceea ce este important pentru noi in buzunarul jachetei sau in geanta, vine la pachet cu cateva efecte negative asupra sanatatii noastre. Descopera cum iti afecteaza smartphone-ul sanatatea.

Probleme la ochi

Ochii nostri sunt fortati si epuizati din cauza ecranelor destul de mici ale smartphone-urilor, din cauza fonturilor si din cauza luminozitatii. Muschii ochilor, fiind incordati mai tot timpul pentru a distinge lucrurile de mici dimensiuni de pe ecranul telefonului, obosesc in timp. La copii si la tinerii adulti, expunerea prelungita la ecranul telefonului mobil poate duce chiar la dezvoltarea sau accentuarea miopiei – iar aceasta afectiune nu este reversibila.

Imagini pentru woman using mobile phone

Dureri de gat si de spate

Gandeste-te la pozitia coloanei tale vertebrale, mai ales in zona cervicala, atunci cand stai aplecata pentru a vedea ecranul telefonului tau mobil. In cazul unei expuneri prelungite, deci de mentinere pentru mai mult timp a acestei pozitii gresite a coloanei vertebrale, pot aparea probleme destul de mari. Atunci cand iti apleci capul, exerciti o presiune mult mai mare decat cea normala pe coloana vertebrala, iar acest lucru cauzeaza dureri.

Imagini pentru woman using mobile phone

Insomnie si probleme cu somnul

Telefoanele mobile si odihna nu sunt cele mai bune prietene, ba chiar deloc! Numeroase studii au aratat ca expunerea la un exces de lumina artificiala, mai ales la cea alba, atunci cand este intuneric afara, duce la exacerbarea si accentuarea problemelor cu somnul si a insomniei. Lipsa de odihna conduce, apoi, la stres si anxietate. Lumina artificiala a smartphone-urilor dau peste cap ceasul biologic al organismului nostru si deterioreaza calitatea somnului nostru.

alcool

Motive pentru care ai nevoie de mai multa vitamina B12

Poti avea deficienta de vitamina B12 fara sa stii asta, asadar este bine sa cunosti principalele motive pentru care ai nevoie de mai multa vitamina B12.

Deficienta de B12 poate fi nedepistata timp de mai multi ani, desi prezinta simptome: oboseala, dificultate la respirare si slabiciune a muschilor, asadar este bine sa citesti mai multe informatii despre principalele motive pentru care ai nevoie de mai multa vitamina B12.

Vitamina B12 este foarte importanta pentru intregul organism si, tocmai de aceea, trebuie sa ai grija la posibilele simptome. Daca ti se intampla sa uiti des lucruri sau iti este greu sa iti gasesti cuvintele, poate ai o deficienta. In plus, trebuie sa consumi mai multa vitamina B12 si daca iti amortesc degetele sau simti furnicaturi.

vitamina b12

Citeste in continuare care sunt cele 5 motive pentru care ai nevoie de mai multa vitamina B12:

1. Ai o alimentatie vegetariana sau vegana
Singurul mod in care poti introduce in dieta vitamina B12 este consumul de carne. Daca tu ai renuntat la alimentele de origine animala, atunci in mod sigur iti lipseste vitamina B12 si tocmai de aceea pare ca esti mai palida. Din fericire, nu este nevoie sa renunti la stilul tau de viata, insa trebuie sa iei zilnic vitamina B12 sub forma unor suplimente.

2. Tu sau vreo persoana draga aveti peste 50 de ani
Pe masura ce imbatranesti esti mai inteleapta si, din nefericire, esti mai predispusa unor afectiuni. Dupa varsta de 50 de ani vitaminele se absorb mai greu si tocmai din aceasta cauza vei descoperi ca memoria nu mai este la fel de buna. In acest caz, suplimentele alimentare sunt cele mai potrivite. Consumand vitamina B12 in fiecare zi vei ramane puternica si iti vei aminti mai usor toate lucrurile pe care le ai de facut.

3. Consumi alcool in mod regulat
Daca iti place sa bei mereu la cina un pahar de vin, atunci este foarte posibil sa ai o deficienta de vitamina B12 si asta deoarece ficatul tau se ocupa cu depozitarea si absortia acesteia. Nu trebuie sa renunti la paharul tau de vin rosu, deoarece si acesta are beneficiile lui, insa nu uita sa iei si vitamina B12.

alcool

4. Iei medicamente pentru refluxul gastroesofagian
Indiferent ca este vorba de o singura pastila sau de un ulcer, problemele stomacului si medicatia pentru acestea blocheaza absorbtia vitaminei B12 de catre organism. Si in acest caz trebuie sa iei suplimente. Din fericire vitamina B12 poate fi dizolvata in apa, corpul pastrand ce are nevoie, iar restul fiind eliminat cu ajutorul rinichilor.

5. Ai fost diagnosticata cu diabet sau cu o boala autoimuna
Problemele cu glicemia sau bolile autoimune precum lupusul fac ca organismul sa asimileze mai putine vitamine din alimentatie. Chiar daca mananci in mod regulat carne, probabil tot ar trebui sa iei suplimente pentru a mentine un nivel sanatos.

Contraceptia de urgență: totul despre pastila de a doua zi

Pastila de a doua zi de salvează de la o sarcină nedorită, fiind recomandată în cazurile în care ai făcut sex neprotejat sau prezervativul s-a rupt în timpul actului sexual. Află tot ce trebuie să știi despre această metodă contraceptivă de urgență.

CUM FUNCȚIONEAZĂ PASTILA DE A DOUA ZI?

Pilula de a doua zi are 3 moduri de a acţiona:

  1. Ciclul menstrual normal este modificat, întârziind ovulaţia.
  2. Ovulaţia este inhibată şi ovulul nu va fi eliberat din ovar.
  3. Poate irita uterul pentru a împiedica o posibilă sarcină

Fertilizarea are loc în tubul falopian. Începutul unei sarcini presupune ca ovulul fecundat să călătorească prin acest tub pentru a fi implantat în uter. Implantarea este necesară pentru ca noul embrion să se dezvolte corespunzător până la naştere. Acestă călătorie prin tubul falopian durează între 5 şi 7 zile, timp în care o sarcină nu poate fi detectată. De aceea, atunci când iei pilula de a doua zi după ce fertilizarea a avut loc, a treia modalitate de acţiune din cele menţionate mai sus are loc. Peretele uterului este modificat pentru ca organismul femeii să respingă embrionul, făcând implantarea imposibilă. Rezultatul este definit ca un avort chimic.

CÂND SE IA PASTILA DE A DOUA ZI?

Ca să fie eficientă, pastila trebuie luată cât mai repede după contactul sexual neprotejat. Sarcina este prevenită în 95% dintre cazuri atunci când prima doză este administrată în primele 24 de ore de la „ispravă”, iar a doua cu 12 ore mai târziu. Chiar dacă au trecut deja 72 de ore de la partida de amor, eficienţa ei este încă destul de mare: 89%.

ÎN CE CAZURI AR TREBUI SĂ FOLOSEȘTI PASTILA DE A DOUA ZI?

Această metodă contraceptivă de urgență te poate ajuta atunci când:

  • Nu ai folosit alte metode contraceptive.
  • S-a rupt prezervativul.
  • Diafragma a alunecat din poziţia ei.
  • Ai uitat să iei 2-3 pilule anticoncepţionale la rând.
  • Partenerul tău nu s-a retras la timp.
  • Ai alte motive să crezi că metoda contraceptivă folosită de tine a dat greş.

femeie-ia-pastila

ÎN CE CAZURI NU AR TREBUI SĂ FOLOSEȘTI PASTILA DE A DOUA ZI?

  • Suspectezi o posibilă sarcină sau eşti deja însărcinată.
  • Ai un istoric de alergii sau de hipersensibilitate la ingredientele pilulei.
  • Ai avut în trecut sângerări vaginale anormale pe care doctorul tău nu le-a evaluat încă.

CÂT COSTĂ PASTILA DE A DOUA ZI?

În funcție de firma producătoare și de farmacia de unde o cumperi, prețul pastilei de a doua zi poate varia. În general, aceasta costă între 40 și 70 lei.

UNDE GĂSESC PASTILA DE A DOUA ZI?

Pastila de a doua zi este disponibilă în orice farmacie.

PASTILA DE A DOUA ZI SE POATE LUA FĂRĂ REȚETĂ?

Da! Tocmai pentru că este o metodă contraceptivă de urgență și nu ai timp să îți faci programare la medicul ginecolog, aceasta este disponibilă fără rețetă.

CÂT POATE ÎNTARZIA MENSTRUAȚIA DUPA PASTILA DE A DOUA ZI?

După ce ai luat pastila de a doua zi, este posibil ca menstruația să îți întârzie aproximativ 10 zile. Nu uita, menstuația poate întârzia și din cauza stresului, iar în acest moment cu siguranță ești stresată.

ESTE POSIBIL SĂ RĂMÂI ÎNSĂRCINATĂ DUPĂ PASTILA DE A DOUA ZI?

Rata de eșec a pastilei de a doua zi este mică – sarcina este prevenită în 95% dintre cazuri atunci când prima doză este administrată în primele 24 de ore de la contactul sexual.

DE CÂTE ORI POȚI LUA PASTILA DE A DOUA ZI?

Deși se poate folosi de mai multe ori pe an, pastila de a doua zi este recomandată strict ca metodă contraceptivă de urgență. Astfel, nu te baza pe ea, ci pe prezervative, pastile anticoncepționale zilnice sau alte metode sigure.

POT LUA ANTICONCEPȚIONALE DUPĂ PASTILA DE A DOUA ZI??

Este recomandat să aștepți până la următoarea menstruație pentru a începe să folosești pastile anticoncepționale.

DACĂ ALĂPTEZ POT LUA PASTILA DE A DOUA ZI?

Da, pastilele de a doua zi nu au drept contraindicație alăptarea.

PASTILA DE A DOUA ZI ȘI ALCOOLUL

Alcoolul nu are niciun efect asupra pastilei de a doua zi.

POSIBILE SIMPTOME DUPA PASTILA DE A DOUA ZI

  • senzație de greață;
  • vomă (este recomandat să iei un medicament antivomitiv înainte de a lua pastila de a doua zi – dacă o vomiți, nu își va mai face efectul);
  • migrene;
  • dureri de cap;
  • amețeli;
  • în cazuri mai extreme: hemoragie cerebrală, blocaj al arterelor sau chiar cedarea rinichilor

pilula de dupa

MITURI ȘI ADEVĂRURI

Pastila de a doua zi este o bombă hormonală periculoasă pentru organism

FALS. Pilula de a doua zi este o metodă modernă și sigură de a împiedica o sarcină nedorită. Ea conține levonorgestrel – substanța activă care, administrată în intervalul în care este eficientă (în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat), întârzie ovulația pentru a evita apariția unei sarcini nedorite. Aceeași substanță activă este prezentă și în contraceptivele zilnice, însă în doze diferite. O dată ingerată, pilula este metabolizată rapid și eliminată complet din organism în maximum 48 de ore, fără nici un fel de efect pe termen lung.

Trebuie folosită de maximum două ori pe an

FALS. Poţi apela la pilula de a doua zi ori de câte ori ai suspiciuni că un contact sexual poate duce la o sarcină și nu eşti pregătită pentru asta. Poţi s-o iei chiar și la diferență de câteva zile dacă situația o impune. Ceea ce trebuie reținut este faptul că pilula de a doua zi a fost concepută pentru situații de urgență și nu pentru a fi folosită regulat. Deși ea are o eficiență maximă de 99% dacă este folosită în primele 24 de ore de la contactul sexual neprotejat, există metode contraceptive moderne care asigură o eficiență superioară și care sunt create tocmai pentru a te proteja pe termen lung.

Dacă o folosesc mai des, ajung la infertilitate

FALS. Nu există nicio legătură între pilula de a doua zi și infertilitatea femeii. Dacă apare această problemă în cuplu, ambii parteneri trebuie să meargă la specialist pentru controalele specifice și tratamentul adecvat.

Pastila de a doua zi îmi dereglează ciclul menstrual

POSIBIL. După ce am luat pilula de a doua zi, următoarea menstruație poate să vină cu aproximativ şapte zile mai devreme sau mai târziu decât în mod obișnuit sau poate apărea o sângerare redusă (spotting) imediat după folosire. Această dereglare poate fi cel mult una temporară, iar lucrurile revin la normal din a doua lună. Aici trebuie spus faptul că folosirea frecventă a pilulei poate să determine o dereglare prelungită a ciclului menstrual, organismul neavând timp să-și recupereze ritmul normal dacă repetăm utilizarea la scurt timp după o folosire.

Pastila de a doua zi determină avortul

FALS. Dacă sarcina s-a instalat deja – adică dacă am luat pilula de a doua zi după mai mult de 72 de ore – pilula de a doua zi nu mai are nicio putere, iar sarcina își urmează cursul normal. Pilula de a doua zi nu este o pilula abortivă. Aceasta din urma este o pilulă care este administrată numai sub supravegherea medicului ginecolog, abia după ce specialistul a confirmat sarcina.

Dacă am luat pastila de a doua zi azi, mâine sunt în continuare protejată

NU ESTE O GARANŢIE! Eficiența pilulei scade cu fiecare oră din momentul în care ai folosit-o. Astfel, cu cât trece mai mult timp de la contactul sexual, cu atât eficiența este mai redusă, ajungând la valoarea 0 după 72 de ore. În plus, eficiența depinde și de metabolismul fiecărei femei, de cât de repede este asimilată și eliminată substanța activă. De aceea este important să o foloseşti cât mai repede după fiecare contact sexual neprotejat care poate conduce la o sarcină nedorită. Mai există o opinie care spune că odată luată pilula, aceasta are efect până la următoarea menstruație. În mod evident, acesta este un mit.

somn odihnitor

7 obiceiuri care te vor ajuta sa dormi mai bine

Un somn odihnitor este tot ce ai nevoie dupa o zi obositoare la birou, asa ca trebuie sa incerci cateva obiceiuri care te vor ajuta sa dormi mai bine.

La finalul unei zile obositoare tot ce iti poti dori este sa te bucuri de un somn odihnitor, pentru a reusi sa faci fata unei intregi saptamani de munca. Din pacate insa, multi factori ne afecteaza somnul si, din cele 8 ore programate pentru somn, ajungi sa dormi de fapt 5-6, in rest chinuindu-te sa adormi. Desi in unele cazuri aceasta problema poate fi rezolvata doar cu ajutorul unui medic, poti incerca sa iti creezi si aceste obiceiuri care te vor ajuta sa dormi mai bine.

1. Fa o baie fierbinte
In timpul noptii, temperatura corpului scade treptat, asadar o baie fierbinte te-ar putea ajuta sa ai un somn mai odihnitor. Ridicandu-ti temperatura corpului cu un grad sau doua cu o baie de 20-30 de minute, te va ajuta sa intri intr-o stare de somnolenta. Daca pentru tine o baie cu multa spuma nu este metoda preferata de relaxare, poti incerca sa faci si un dus fierbinte, insa acesta nu va fi la fel de eficient.

2. Foloseste un comutator de lumina ,,inteligent”
Inainte de a te culca, organismul trebuie sa simta ca este un moment potrivit si acest lucru este influentat de cantitatea de lumina pe care o primeste. Cel mai bine este sa iti instalezi un comutator de lumina ,,inteligent” si, pe masura ce te apropii de ora de culcare, sa scazi intensitatea luminii.

de ce nu poti dormi

3. Fa-ti un ritual de ingrijire
Incearca ca in fiecare seara sa iti faci un ritual de ingrijire. In felul acesta corpul tau va simti ca este momentul sa odihneasca. Acest ritual poate consta in parfumarea camerei cu un odorizant special, perierea parului sau folosirea cremelor de hidratare. In felul acesta vei avea parte si de un rasfat si de un somn odihnitor.

4. Fii atenta la ce mananci si bei seara
Incearca sa eviti sa bei cafea dupa-amiaza, deoarece aceasta ramane in corp mai mult timp, iar efectele ei se vor simti atunci cand vei incerca sa adormi. Totodata, chiar daca tu consideri ca o tigara inainte de somn te relaxeaza, nicotina face exact opusul, deoarece creste ritmul cardiac si activitatea cerebrala.

5. Inchide dispozitivele electronice
Inainte sa te culci, renunta la Facebook si nu-ti verifica mailul. Orice poate astepta pana dimineata. Alege in schimb sa citesti o carte sau o revista. Dispozitivele electronice, smartphone, tablete si chiar televizoarele au acea lumina care stimuleaza creierul si ingreuneaza odihna.

cum sa dormi bine

6. Poarta sosete
Daca este vara, acest obicei cu siguranta nu este unul potrivit, insa in timpul iernii, daca esti o persoana careia ii este mereu frig, o pereche de sosete te-ar putea ajuta sa dormi mai bine. Este necesara o buna circulatie in zona extremitatilor, iar sosetele din bumbac vor asigura inca un strat care va ajuta la incalzirea picioarelor.

7. Creeaza-ti o atmosfera placuta
Aeriseste mereu camera inainte sa te culci si foloseste odorizante speciale. Nu uita de lumanarile parfumate, deoarece acestea te ajuta sa creezi o atmosfera relaxanta. Fa-ti un ceai si citeste inainte de a te culca. Te va ajuta sa fii mai odihnita.

masca de par cu ulei de cocos facuta in casa

Scapa de varfuri uscate si degradate cu masca de par din ulei de cocos

Obisnuiesti sa iti indrepti parul cu placa, sa il aranjezi cu ajutorul periei rotative, sa il usuci cu foenul si sa ii testezi constant limitele? Nu-i de mirare ca varfurile tale se usuca si se despica, iar firele sunt deshidaratate si rebele. Pentru aceste probleme exista insa o solutie simpla: masca din ulei de cocos si miere.

Palmierul de cocos sau cocotierul este un arbore tropical care creşte in inaltime pâna la 30 m, are frunzele lungi, penate, de 4-5 m lungime şi produce fructe tot anul. Ajunse la maturitate, nucile sunt decojite, iar pulpa alba este taiata in bucati mai mici care se pun la uscat pentru ca o parte din apa sa se evapore.

Dupa uscare, bucatile de nuca de cocos sunt trecute printr-o presa, proces in care grasimea este separata de pulpa. Uleiul obtinut este colectat intr-un vas din care este pompat printr-o serie de materiale textile care-l filtreaza, rezultand un ulei limpede, fara impuritati, care pastreaza cele mai multe elemente ale fructului de cocotier.

Acest ulei organic catifeleaza, hidrateaza si ingrijeste scalpul, conditionand in acelasi timp parul degradat. Spre deosebire de alte produse, el are abilitatea de a penetra pur si simplu firele si a patrunde in profunzime, motiv pentru care vei observa imbunatatirile imediat dupa prima aplicare.

Mierea actioneaza, la randul ei, in profunzime si ajuta firul de par sa se hidrateze, avand in acelasi timp grija ca substantele nutritive sa ramana in interior.

Combinate, cele doua ingrediente minune sunt senzationale, asa ca amesteca doua linguri de ulei de cocos organic cu o lingura de miere si pune-le pe un calorifer sau langa o sursa de caldura care le va ajuta sa se topeasca si sa se omogenizeze. Mai apoi, aplica mixul pe tot parul si asteapta 15-20 de minute sa actioneze.

In ultimul stadiu, spala-ti parul asa cum o faci in mod normal si aplica-i un balsam la final. Simpla, eficace si nu extrem de scumpa, masca trebuie aplicata o data pe saptamana pentru a obtine rezultate din ce in ce mai bune.

injectii cu botox

Suferi de migrene? Iata cateva moduri eficiente pentru a scapa de ele!

Durerile de cap iti pot strica cele mai importante momente. Iata cateva moduri surprinzatoare prin care poti preveni migrenele.

Orice persoana s-a confruntat cu durerile de cap, insa daca simti ca pastilele nu-si mai fac efectul si ai ajuns sa apelezi la tot felul de terapii, precum acupunctura, atunci este bine sa descoperi 5 moduri surprinzatoare prin care poti preveni migrenele.

1. Botox

Probabil nu te-ai fi asteptat ca acesta sa fie o forma de tratament, insa se pare ca botox-ul este recomandat celor care sufera de migrene mai mult de 15 zile pe luna. Proprietatile sale au fost descoperite intamplator si din 2010, acesta este un produs acceptat ca tratament in cazul migrenelor in Statele Unite. Tot in SUA injectiile se fac la neurolog, asadar nu, nu vor combate si problema ridurilor.

injectii cu botox

2. Slabeste cateva kilograme

Probabil te intrebi ce legatura are greutatea cu migrenele. Ei bine, se pare ca persoanele supraponderale sau cele care au prea multa grasime in jurul abdomenului sufera mai mult din pricina durerilor de cap, decat persoanele mai slabe. Incearca sa slabesti 2-3 kilograme, daca este cazul. Totodata, fii atenta si consuma alimentele care te-ar putea scapa de aceasta problema.

3. Fii atenta la prognoza meteo

Aparent chiar si 5 grade in plus iti pot afecta starea de spirit si intregul organism, posibilitatea aparitiei unei migrene crescand cu 7,5% (potrivit unui raport in Harvard Gazette). In acest caz nu prea ai ce face. Incearca ca aerul conditionat din mediul in care stai sau lucrezi sa fie apropiat de cel de afara, astfel incat diferentele de temperatura sa nu fie foarte mari.

4. Trateaza-ti alergiile

Se pare ca persoanele care sufera de alergii, sufera si de migrene sau cel putin doar o treime din acestea. Acest lucru se intampla deoarece in timpul reactiei alergice corpul elibereaza chimicale care pot cauza o durere de cap. Fa-ti injectiile pentru alergie si urmeaza tratamentul stabilit de medic. Poate in felul acesta vei rezolva doua probleme.

5. Incearca pastilele anticonceptionale

pastile anticonceptionale

In cazul pastilelor anticonceptionale parerile sunt impartite. In timp ce o parte din femeile care folosesc acest tratament au simtit ca migrenele aproape au disparut, cealalta parte considera ca acestea sunt mai dese si mai neplacute. Totodata, exista o multime de femei care se plang ca au inceput sa aiba migrene in urma unui tratament cu anticonceptionale.

pe ce parte sa dormi

Ce spune despre tine pozitia in care dormi?

Fiecare dintre noi are o pozitie preferata in care doarme, iar un procent foarte mic din populatie obisnuieste sa schimbe mai multe pozitii de dormit pana dimineata. Specialistii sustin ca pozitia in care dormim vorbeste despre personalitatea noastra, iar Robert Phipps aEU” expert in limbajul trupului din Marea Britanie, explica detaliat ce exprima modul in care dormim.

Sunt cateva pozitii de dormit preferate de majoritatea oamenilor, acestea fiind si cele mai studiate. Va propunem sa cititi in randurile ce urmeaza ce spune despre personalitatea noastra pozitia pe care o adoptam in timpul somnului.

POZITIA FETUSULUI – DORMITUL PE O PARTE

Se pare ca 41% din populatie obisnuieste sa doarma in aceasta pozitie. Daca si tu dormi astfel, atunci esti o luptatoare! Obisnuiesti sa lupti pentru planurile tale, pentru cei dragi si pentru a obtine ceea ce doresti, iar perseverenta si curajul sunt punctele tale forte.

De asemenea persoanele care aleg aceasta pozitie au tendinta de a aprecia confortul, iar pozitia fetusului o adopta cu precadere persoanele care vor sa se relaxeze si sa scape de stres.

pe ce parte sa dormi

PROBLEME DE SANATATE POSIBILE PENTRU CEI CARE DORM PE O PARTE

Aceste persoane sunt mai predispuse pentru a suferi de dureri cronice mai ales la nivelul bratelor, soldurilor si genunchilor, din pricina compresiei nervilor in timpul somnului. De asemenea pot suferi de reflux gastroesofagian, in acest caz fiind recomandata o perna mai inalta.

Pentru confortul bazinului, se poate dormi cu o perna intre genunchi, aceasta solutie relaxeaza articulatiile soldului.

POZITIA DE SOMN: SOLDATUL

Conform studiilor, 8% dintre persoane dorm pe spate, cu bratele pe langa corp – pozitie numita si „soldatul”.

Cei care dorm astfel se pare ca sunt persoane disciplinate, cu asteptari inalte de la ei si de la ceilalti sau care sunt usor introvertite. Alegerea acestei pozitii de somn mai poate trada si o personalitate mai putin flexibila, insa care respecta intocmai regulile si principiile in care crede.
PROBLEME DE SANATATE POSIBILE PENTRU CEI CARE DORM PE SPATE IN POZITIA „SOLDATULUI”

Aceste persoane pot suferi mai des de probleme la nivelul coloanei cervicale, traduse prin stari de ameteala, senzatie de oboseala dimineata, la trezire, prin stari de greata sau dureri de cap. Uneori pot resimiti dureri in partea superioara a spatelui si pot prezenta la acest nivel musculatura incordata. Sportul, dar si masajul pot fi de mare ajutor pentru aceste persoane.

POZITIA DE SOMN: PE SPATE, RELAXAT

O alta categorie o reprezinta cei care dorm pe spate, insa intr-o pozitie care inspira ralaxare, poate chiar cu mainile in dreptul capului sau asezate la ceafa.

Se pare ca doar 5% din populatie alege aceasta pozitie. Aceste persoane sunt foarte deschise, se adapteaza usor schimbarilor si au predispozitie in a-i asculta pe ceilalti atunci cand isi plang problemele. Sunt saritori si ii ajuta neconditionat pe cei din jur, fiind persoanele in care poti sa te increzi oricand, la orice ora.

PROBLEME DE SANATATE POSIBILE

Ca si cei de mai sus, si aceste persoane pot suferi de probleme la nivelul coloanei cervicale. De asemenea refluxul gastroesofagian le poate crea probleme, la fel si sforaitul. Se pot relaxa in timpul somnului daca aleg sa doarma fara perna sub cap (cu exceptia celor care sufera de reflux gastroesofagian), insa cu perna fie sub genunchi, fie sub glezne. Pentru persoanele care sufera de reflux gastroesofagian este recomandata o perna mai inalta.

DORMITUL PE BURTA

Dormitul pe burta este ales de persoanele care obisnuiesc sa aiba o dieta sanatoasa si sa faca sport. Adesea aceasta pozitie este preferata in special de copii si mai putin de catre adulti.

Dormitul pe burta tradeaza o persoana sensibila, care prezinta o mare nevoie de dragoste, poate chiar si atentie, insa doar din partea celor dragi. Acestora nu le place sa iasa in evidenta si sunt devotati credintelor pe care care le au. Sunt oameni de incredere si pot fi usor raniti, chiar daca nu o arata. Gestioneaza mai greu situatiile conflictuale si tind sa exagereze in ceea ce priveste autocritica.

POSIBILE PROBLEME DE SANATATE ALE CELOR CARE DORM PE BURTA

Acestia pot suferi de tulburari digestive, ca somatizari ale firii lor sensibile. De asemenea se pot confrunta cu alergii sau boli ale pielii. Insa stilul lor de viata sanatos pe care tind sa il aiba le asigura o sanatate de fier pe perioade lungi de timp.

lapte crud

Cât de sănătos este laptele crud?

Produsele lactate au fost puse într-o lumină proastă de-a lungul timpului, dar acest lucru este cauzat, în cea mai mare parte, din cauza procesului de pasteurizare.

În momentul în care laptele este pasteurizat, sunt distruse multe dintre substanțele nutritive care fac laptele crud un aliment benefic organismului. 

Pasteurizarea este realizată la temperaturi foarte ridicate, pentru a distruge bacteriile dăunătoare. Alergiile și intoleranța la lactoză se regăsesc într-un număr mai mare când vine vorba de lactatele pasteurizate. Acest proces distruge enzimele digestive necesare pentru a absorbi anumiți nutrienți. Iar multe dintre aceste enzime nu sunt doar distruse, ci și alterate, iar corpului îi este foarte greu să le absoarbă și să le digere.

Cine poate bea lapte crud?

Anumite persoane nu ar trebui să includă laptele crud în dieta lor, deoarece acestea prezintă un risc mai mare de apariție a bolilor cauzate de potențialii agenți patogeni pe care îi conține acest lichid. Printre aceste persoane se numără și oamenii în vârstă, femeile însărcinate, copiii mici și oamenii cu un sistem imunitar slăbit (pacienții care suferă de cancer și cei care au luat medicamente pentru boli precum artrita reumatoidă).

În ceea ce privește restul de persoane, acestea pot încerca pe propriul lor risc. În primul rând, ar trebui să obții laptele direct de la fermieri, nu de la magazine sau furnizorii care intermediază vânzarea laptelui. De asemenea, ar trebui să afli dacă vacile de la care a fost muls laptele au fost testate pentru agenți patogeni și dacă laptele a fost obținut de mai puțin de 48 de ore (mai puțin timp de la obținerea laptelui înseamnă o perioadă mai scurtă de incubare a potențialelor bacterii periculoase care se multiplică).

Beneficiile pentru sănătate aduse de laptele crud

1.Reduce alergiile

Substanțele nutritive, precum probioticele, vitamina D și anticorpii care se regăsesc în acest tip de lapte întăresc sistemul imunitar și reduc riscul apariției alergiilor la copii și la adulți. Enzimele regăsite în lapte ajută digestia.

2. Îmbunătățește sănătatea pielii

Unul dintre motivele pentru care oamenii consumă lapte crud este beneficiul pe care îl aduce pielii lor. Au fost înregistrate multe cazuri ale persoanelor care au consumat lapte crud pentru a scăpa de psoriazis, eczeme și acnee.

3. Ajută la prevenirea deficiențelor nutritive

Un pahar cu lapte crud conține aproximativ 400 de miligrame de calciu, 50 de miligrame de magneziu și 500 de miligrame de potasiu. Aceste minerale sunt extrem de importante pentru funcția celulară, hidratare, densitatea oaselor, circulația sângelui, detoxifiere și îmbunătățirea metabolismului.

4. Poate fi folosit pentru a prepara mâncăruri probiotice

Probioticele sunt acele microorganisme care te pot proteja de factorii externi, cum ar fi bacteria E. coli și paraziți. Poți include probiotice în dieta ta prin consumul de produse lactate crude, cum ar fi brânza, chefirul și iaurtul.

5. Nu conține zahăr adăugat sau ingrediente sintetice

Pe lângă pasteurizare, laptele crud este supus și unui alt proces, în care sunt adăugate ingrediente sintetice și zahăr.

Osteoartrita

Osteoartrita – ce o cauzeaza?

Osteoartrita este o boală degenerativă a articulațiilor și  este cea mai frecventă formă de artrită, care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta se produce atunci când cartilajului de protecție  de la capetele oaselor se deteriorează treptat  de- a lungul timpului.

Cu toate că osteoartrita poate afecta orice articulație din corpul tău, ea afectează cel mai frecvent articulațiile de la mâini, genunchi, șolduri și de la coloana vertebrale. Intra si vezi aici alimentele care agraveaza osteoartrita!

Simptomele osteoartritei, de obicei, pot fi controlate,  în mod eficient. Dacă ai un stil de viață activ, menții o greutate sănătoasă și cu ajutorul tratamentului poți încetini progresia bolii și ajută a îmbunătățirea funcției  articulare și la diminuarea durerii.  Apare cel mai frecvent la persoanele în vârstă, însă există și excepții și uneori această boală poate fi diagnosticată și la persoane tinere.

Durerile articulare și rigiditatea pot deveni suficient de severe pentru a afecta sarcinile zilnice ale persoanei afectate.

Osteoartrită. Simptome

Simptomele osteoartritei se dezvoltă încet și se agravează de-a lungul timpului.

  • dureri ale articulațiilor
  • rigiditatea articulațiilor
  • umflarea articulațiilor
  • tumefacţie locală articulară (roşeaţă, zonă mai caldă şi dureroasă
  • mobilitate scăzută
  • osteofite în jurul articulației afectate
  • cracmente – zgomotele sau pocniturile intra-articulare

Osteoartrită. Cauze

  • osteoartrita apare atunci când cartilajul, care amortizează capetele oaselor de la articulații, se deteriorează treptat

Osteoartită. Factori de risc

  • obezitatea
  • vârsta înaintată -riscul artrozei crește odata cu vârsta
  • sex- femeile sunt mai predispuse să dezvolte osteoartrită, deși nu este clar de ce
  • leziuni articulare -leziuni, cum ar fi cele care apar atunci când faci sport sau dintr-un accident, pot crește riscul de osteoartrită. Chiar și leziuni care au avut loc în urmă cu mulți ani și aparent sunt cicatrizate pot creste riscul de osteoartrită
  • anumite ocupații -în cazul în care locul de muncă include sarcini care pun accent repetitiv pe o anumită articulație
  • ereditar – unii oameni moșteni  tendința de a dezvolta osteoartrita
  • deformări osoase-unii oameni se nasc cu malformații ale articulațiilor

Tratament pentru osteoartrită

Primul gest

  • repaus fizic
  • ameliorarea durerii aplicând o cataplasmă rece
  • te adresezi medicului

Cum te pregătești pentru vizita la medic?

Dacă prezentați simptome ale osteoartritei mergi la medicul de familie, iar acesta ar putea să te trimită la un specialist în afecțiunile articulațiilor: reumatolog sau chirurg ortoped.

Ce poți face?

Ia un pix și o foaie și notează o listă cu:

  • detalii prin care să descrii simptomele
  • informații despre problemele medicale pe care le-ai avut
  • informații despre problemele medicale ale păriților tăi sau ale fraților
  • toate medicamentele, vitaminele și suplimentele pe care le iei și dozele acestora
  • întrebările pe care vrei să i le pui medicului

La ce să te aștepți de la medic?

Medicul ar putea să-ți pună următoarele întrebări:

  • Când au început durerile articulațiilor?
  • Durerea este continuă sau apare și dispare?
  • Vreo activitate anume îți amelliorează sau îți înrăutățește durerea?
  • Te-ai lovit vreodată la articulații?

Tratament clasic pentru osteoartrită

  • acetaminofen(Tylenol, altele) –s-a dovedit a fi eficace pentru persoanele cu osteoartrita, care au dureri ușoare până la moderate. Luând mai mult decât doza recomandată de acetaminofen poate provoca leziuni hepatice
  • antiinflamatoare nesteroidiene – acestea reduc durerea și inflamația. Efectele secundare pot fi dureri abdominale și afectarea ficatului
  • antidepresive -Duloxetină (Cymbalta), acest medicament este, de asemenea, aprobat pentru tratamentul durerii cronice, inclusiv pentru durerea osteoartritei
  • corticosteroizi – pot controla și ameliora simptomele și pot fi administrați oral sau injectabil. Interferează cu procesul normal de creștere și cresc riscul de a dezvolta o infecție
  • injecții de lubrifiere. Injecțiile cu acid hialuronic poate oferi ameliorarea durerii prin furnizarea unor amortizare în genunchi
  • operație chirurgicală – în cazuri foarte rare pentru a îmbunătăți poziția unei articulații.  În cazul în care osteoartrita a deteriorat o parte a genunchiului mai mult decât celălaltă, o osteotomie ar putea fi de ajutor
  • artroplastie- chirurgul îndepărtează suprafețele articulare deteriorate și le înlocuiește cu piese din plastic și metal

Tratament naturist pentru osteoartrită

  • acupunctură
  • Tai Chi și yoga pot reduce durerea osteoartritei și îmbunătățesc circulația
  • acupunctură cu venin de albine
  • electroacupunctură
  • reflexoterapie
  • masaj terapeutic şi de relaxare

Tratament homeopat

  • Kalium carbonicum
  • Ledum palustre
  • Rhuta

Amestec de plante

  • infuzie din iederă, căpşun (frunze), soc, mesteacăn (frunze) – în părţi egale; se pune 1 linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute; se beau 4 căni pe zi, timp de 15 zile, cu pauză 15 zile şi se poate repeta

Lifestyle și măsuri de auto-îngrijire

Măsurile de auto-îngrijire și un stil de viață sănătos poate face o diferență mare în ceea ce privește simptomele osteoartritei și pot chiar să le amelioreze. Iată câteva din măsurile care le poți lua:

  • exerciții fizice-exercițiile îți pot întării și îți pot crește rezistența mușchiilor din jurul articulațiilor, făcându-le pe acestea mai stabile. Încearcă să faci plimbări dese, să mergi cu bicicleta și să înoți. Însă dacă simți durere, oprește-te.
  • slăbește sau păstrează o greutate normală- obezitatea sau chiar supraponderalitatea pune mai multă presiune pe articulații precum genunchi sau șolduri. Chiar și o pierdere mică în greutate poate reduce durerea.
  • compresii reci și calde –folosește compresii cu căldură sau cu gheață pentru a ameliora durerea, ambele variante ajutând la ameliorarea durerii. Căldura reduce, de asemenea, și rigiditatea, în timp ce compresiile cu gheață calmează spasmele musculare.
  • folosește plasturi  cu ardei iute sau cremă de capsaicină (compnentă activă a ardeiului iute)- plasturele antireumatic cu ardei iute  este conceput pentru a înlătura rapid durerile musculare și ale încheieturilor, durerile reumatice, nevralgiile.Poate avea rezultate vizibile dacă se folosesc în mod constant, aplicându-I de trei-patru ori pe zi timp de câteva săptămâni. Același efect îl poate avea și aplicarea unei creme de capsaicină. Însă, după fiecare utilizare spălați-vă bine pe mâini.
  • aplicarea de creme și geluri antiinflamatoare.
  • branțuri cu gel sau inserții de pantofi care pot reduce durerea în timp ce stați în picioare sau mergeți, micșorând presiunea pusă pe articulații
  • bandă elastică sau magnetică pentru genunchi care ajută la calmarea durerii
  • dispozitive ajutătoare pentru o deplasare mai ușoară cum ar fi un baston
de ce apar cosuri

Din ce cauza ai coșuri?

Ți-ar plăcea un ten… Zen? Îți vom dezvălui noua metodă pentru o piele de invidiat (fără coșuri), un hibrid al științei vestice și înțelepciunii estice.

Erupțiile repetate pot părea un mister. În căutarea unor răspunsuri, dermatologii din vest – înarmați cu carnetele lor de rețete – au tot mai des o abordare holistică. „Căutăm pe piele indicii despre ce se întâmplă în interiorul corpului”, spune Ellen Marmur, dermatolog și profesor clinic asociat în cadrul Centrului Medical Mount Sinai din New York. Viziunea noii generații este de fapt una foarte veche: medicina tradițională chineză a folosit fața ca pe o unealtă de diagnosticare de secole întregi. „Este o știință a observării, în care parți ale feței corespund diferitelor organe interne, similar reflexologiei, în cazul picioarelor”, remarcă Lillian Pearl Bridges, autoarea cărții Face Reading in Chinese Medicine. Ghidul nostru pe zone dezvăluie motivele interne și externe responsabile pentru acneea ori coșurile cu care te confrunți.

Zona afectată: Partea de sus a frunții

Factori interni. Această zonă se conectează la sistemul digestiv, iar coșurile apărute pe această zonă pot sugera faptul că mănânci ca un băiețel. „Studiile au scos la iveală faptul că produsele lactate, alimentele procesate, zahărul și carbohidrații agravează acneea”, susține Dr. Marmur.
Cum acționezi. „Ține un jurnal alimentar, și dacă remarci că ai mâncat prea multe lactate și junk food, renunță la ele timp de o săptămână să vezi dacă se ameliorează”, spune Bridges.
Factori externi. „Părul care vine în contact cu pielea este un prim vinovat pentru coșuri, deoarece siliconul și uleiurile din produsele pentru păr invadează porii”, arată Cybele Fishman, dermtolog și profesor clinic asistent în cadrul Centrului Medical newyorkez Mount Sinai.
Cum acționezi. În fiecare dimineață, reîmprospătează-ți pielea cu un produs de curățare anti-acnee și ține la îndemână șervețele matifiante pentru a controla excesul de sebum de peste zi. Seara, folosește șervețele cu acid salicilic pentru a decongestiona porii, iar dacă ai breton, prinde-l cu agrafe pentru a nu atinge pielea curată.

Zona afectată: În jurul sprâncenelor

Factori interni. Aceste erupții au legătură cu ficatul și rinichii. „Consumul frecvent de alcool și alimente procesate pot genera inflamații în organism, care la rândul lor se arată la suprafața pielii, în această zonă”, afirmă Dr. Marmur.
Cum acționezi. E vremea detoxifierii, petrecăreațo! „Consumul zilnic de sucuri verzi cu varză kale, spanac și castravete ajută la detoxifierea ficatului și rehidratează organismul, iar apa cu lămâie spală și elimină impuritățile, pentru o piele curată și radioasă”, spune Bridges.
Factori externi. Te confrunți cumva cu coșuri după ce-ți epilezi sau pensezi sprâncenele? Smulgerea acestor fire poate cauza acnee inflamatoare.
Cum acționezi. Folosește mierea pe post de tratament calmant local. „Mierea crudă de manuka este anti-inflamatoare și anti-bacteriană, și fiind un umectant, nu usucă pielea”, explică Dr. Fishman. Pare ciudat, dar funcționează. Las-o pe zona afectată timp de 15 minute, apoi clătește bine.

Zona afectată: Obraji

Factori interni. Această zonă este conectată la plămâni, iar coșurile pot apărea aici din cauza poluării ori fumatului. „Ambii factori cresc stresul oxidativ, care agravează acneea”, avertizează Dr. Fishman.
Cum acționezi. Antioxidanții ajută în contracararea dăunătorilor radicali liberi, care provoacă inflamații, iar un studiu recent a scos la iveală faptul că antioxidanții topici și locali chiar pot ajuta în prevenția coșurilor și acneei. Aplică un serum cu antioxidanți în fiecare zi și încearcă și un supliment cu zinc – s-a demonstrat că poate calma inflamarea pielii.
Factori externi. Machiajul sau produsele de îngrijire pot fi de vină.„Siliconul și uleiurile, chiar și unele benefice, precum cel de cocos, poate înfunda porii”, spune Dr. Fishman. Un alt suspect: telefonul tău mobil, pe ecranul căruia mișună bacteriile.
Cum acționezi. Menține porii curați cu produse fără ulei, noncomedogene, nu dormi niciodată machiată și șterge des ecranul smartphone-ului sau folosește căști în convorbirile lungi (încălzirea aparatului deschide porii și stimulează producția de sebum).

Zona afectată: Bărbie și mandibulă

Factori interni. Potrivit medicinei estice, dar și vestice, coșurile din această zonă indică faptul că hormonii scăpați de sub control. „Fluctuațiile premenstruale ale estrogenului și testosteronului activează erupțiile acneice”, arată Dr. Marmur.
Cum acționezi. Discută cu mediculdermatolog despre eventualitatea urmării unui tratament contraceptiv, care vor regla hormonal. În locul acestora, Dr. Fishamn prescrie frecvent Spironolactonă, un medicament care blochează efectul testosteronului asupra producției de sebum.
Factori externi. Îți sprijini mai mereu capul în palme? Bacteriile de pe mâini se transferă lesene pe față. „Iar dacă umbli la coșuri, riscul inflamării zonei crește, agravând erupția”, arată Dr. Marmur.
Cum acționezi. Jos mâinile! Pune-ți peste tot prin casă post-it-uri care să-ți reamintească să nu-ți mai atingi fața. O altă cale de a preveni coșurile: cu o săptămână înainte de ciclul menstrual, folosește un produs exfoliant delicat, o dată la două zile. Cît despre coșurile existente, aplică un tratament cu acid salicilic, pentru a extrage sebumul.

Zona afectată: Nasul

Factori interni. În medicina tradițională chineză, centrul feței este asociat inimii. Orice roșeață sau erupție poate fi o consecință a stresului, spune Dr. Marmur.
Cum acționezi. Încearcă metode de reducere a stresului precum exercițiile de respirație profundă, meditație și yoga. Și asigură-te că ai parte de suficientă odihnă și mișcare, pentru a reduce excesul de cortizol și calmarea pielii.
Factori externi. „Deoarece există o mulțime de glande sebacee la nivelul nasului, este un teritoriu propice acneei”, arată Dr. Fishman.
Cum acționezi. Produsele cu acid salicilic sunt eficiente în controlul excesului de grăsime, însă Dr. Fishman recomandă totodată sulfur pentru a combate sebumul și inflamațiile. Aplică o mască cu sulfur de două ori pe săptămână pentru a menține curată zona T, iar local poți aplica un serum reparator, cu acțiune imediată.

Dieta tenului fără coșuri

Aplică rețeta noastră sigură pentru piele sănătoasă:

Evită: Laptele de vacă – inclusiv înghețata care conține lapte; dermatologii spun că stimulează glandele sebacee și agravează acnea.
Consumă: Iaurt (chiar dacă e din lapte de vacă). Probioticele aduc bacterii bune în sistemul digestiv, care pot cama inflamțiile.

Evită: Sucurile gazoase dulci, dulciurile și cocktailurile; cresc rapid glicemia, stimulând producția de sebum.
Consumă: Fructe bogate în antioxidanți și fructe de pădure – portocale, grepfruit și afine, ceai verde și vin roșu. Toate acestea neutralizează radicalii liberi.

Evită: Carbohidrații cu indice glicemic mare precum pizza, pâinea albă și prăjiturile; cresc glicemia și producția de sebum.
Consumă: Alimente cu nutrienți folositori pielii precum vitamina A (spanac, Kale), Omega 3 (somon, edam) și zinc (migdale, orez brun).

isoprinosine

Isoprinosine, comprimate

Acest prospect contine informatii importante despre administrarea comprimatelor de Isoprinosine. Va rugam sa cititi cu atentie acest prospect inainte de utilizarea medicamentului. Daca aveti intrebari suplimentare sau nelamuriri, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Puteti consulta informatii suplimentare pe REVISTA GALENUS unde medicii de specialitate publica constant diverse materiale pentru a va tine la curent cu ultimele noutati din domeniul medicinei.

Ce este Isoprinosine?
– Fiecare comprimat alb sau aproape alb de Isoprinosine  contine inosine dimepranol acedoben (isoprinosina) 500 mg, ca substanta activa. 
– Alte componente folosite: manitol, amidon de grau, povidona, stearat de magneziu.
– Comprimatele de Isoprinosine sunt ambalate in cutii cu 5 blistere a cate 10 comprimate. 
– Isoprinosine ajuta sistemul imunitar al organismului sa lupte impotriva infectiilor virale; de asemenea, poate sa actioneze direct asupra virusului invadator.

Pentru ce este indicat Isoprinosine?
Comprimatele Isoprinosine sunt indicate pentru tratamentul pacientilor cu:
– infectii respiratorii virale, gripa, herpes sau ulceratii ale mucoasei bucale (produse de herpes simplex), herpes genital, herpes Zoster, varicela severa sau complicata, rubeola severa sau complicata, hepatita virala acuta, hepatita B cronica activa, panencefalita sclerozanta subacuta (PESS) – o complicatie rara a rubeolei, pre-SIDA, molluscum contagiosum, papiloame virale.
– rezistenta imunologica scazuta, ca terapie adjuvanta.

inainte de administrarea comprimatelor
Informati medicul dumneavoastra daca prezentati afectiuni renale, guta sau concentratii mari de acid uric in plasma.

Administrarea comprimatelor Isoprinosine
Cum trebuie administrate comprimatele Isoprinosine? 
Urmati instructiunile medicului dumneavoastra despre cum si cand se administreaza comprimatele Isoprinosine. Doza uzuala este de:
– 2 comprimate Isoprinosine de 3 ori pe zi pentru adulti si varstnici, inca 1-2 zile dupa ameliorarea simptomelor;
– 50 mg/kg si zi la copii.

Comprimatul poate fi zdrobit si dizolvat intr-un lichid, de exemplu lapte sau suc de fructe.

Pentru infectii recurente trebuie sa urmati un tratament complet continuand 1-2 zile dupa ameliorarea simptomelor. Ulterior, trebuie sa continuati sa utilizati Isoprinosine in doza redusa de intretinere: 1-2 comprimate pe zi (pentru copii jumatate din doza adultului) pana la instalarea primelor semne de recurenta. Apoi se va administra doza intreaga initiala inca 1-2 zile de la ameliorarea simptomelor. Controlul clinic periodic si monitorizarea parametrilor recomandati pentru determinarea necesitatii prelungirii tratamentului vor trebui hotarate de catre medicul dumneavoastra.
in caz de infectii cronice doza de 50 mg/kg si zi se administreaza dupa cum urmeaza: cazuri asimptomatice – 30 zile de tratament, 60 zile de pauza; simptome usoare – 60 zile de tratament, 30 zile de pauza; simptome severe – 90 zile de tratament, 30 zile de pauza Aceste doze pot fi repetate daca medicul dumneavoastra considera necesar, dar dumneavoastra trebuie sa fiti monitorizat ca in cazul afectiunilor recurente.

Daca sunteti tratat pentru papiloame, adresati-va medicului dumneavoastra pentru instructiuni exacte de dozaj.

In caz de nelamuriri, intrebati farmacistul.

Ce trebuie facut daca ati administrat prea multe comprimate?
Adresati-va medicului dumneavoastra.

Ce trebuie facut daca ati uitat sa administrati comprimatele la timp?
Daca ati uitat sa administrati comprimatele la timp, administrati-le cat de curand puteti, apoi reveniti la ritmul initial.

Dupa administrarea comprimatelor
Ca si alte medicamente, aceste comprimate pot avea reactii adverse, dar acestea sunt de obicei rare si tranzitorii. Cea mai frecventa reactie adversa este cresterea concentratiei de acid uric din plasma si urina, acestea revenind la normal la sfarsitul tratamentului.
Reactii adverse mai putin frecvente:
Gastro-intestinale: greata cu sau fara varsaturi, discomfort epigastric;
Hepatice: cresterea valorilor transaminazelor, fosfatazei alcaline sau azotului ureic din sange;
Dermatologice: prurit, eruptii cutanate;
Sistem nervos: cefalee, vertij, oboseala, indispozitie;
Alte reactii: artralgii.

Reactii adverse rare:
Gastro-intestinale: diaree, constipatie;
Sistem nervos: nervozitate, somnolenta sau insomnie;
Genito-urinare: poliurie (cresterea volumului urinar, in timpul tratamentului).

Daca observati ceva neobisnuit, adresati-va medicului dumneavoastra cat mai curand posibil.

Pastrarea comprimatelor
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.

Producator
LUSOMEDICAMENTA SOCIEDADE TECNICA FARMACEUTICA, SA, Portugalia

Detinatorul Autorizatiei de punere pe piata

Ewopharma International s.r.o.
Hlavna 17
831 01 Bratislava, Slovacia

Amintiti-va ca acest medicament este pentru dumneavoastra personal. Doar medicul vi-l poate prescrie. Nu recomandati altor persoane sa utilizeze Isoprinosine, chiar daca simptomele lor seamana cu ale dumneavoastra.

ischemia-cerebrala-engleza

Ischemia cerebrala – cauze, simptome, tratament

Ischemia cerebrala apare atunci cand fluxul sangvin scade astfel incat aportul de oxigen nu este suficient pentru a indeplini cerintele metabolice. Creierul nu isi poate intretine metabolismul aerobic din cauza lipsei de  oxigen. De altfel, nu poate trece la metabolism anaerob deoarece nu detine rezerve energetice pe termen lung. Principalele simptome sunt tulburarile de vedere, incoordonare motorie, dificultati in vorbire si inconstienta. Apare frecvent la varstnici si poate fi de cauza trombotica, embolica sau din cauza hipoperfuziei sangvine. Daca dureaza mai mult de zece secunde, se instaleaza subit pierderea cunostintei, iar daca dureaza mai mult de douazeci de secunde, are loc incetarea activitatii electrice a creierului.

ischemia-cerebrala-engleza

Ischemia cerebrala apare in momentul in care se reduce fluxul sangvin cerebral pentru cateva secunde sau minute, instalandu-se un dezechilibru intre aportul de sange oxigenat si necesitatile tesutului respectiv. Daca reducerea fluxului dureaza mai mult de cateva minute, apare infarctul cerebral.
Infarctele cerebrale se produc cel mai frecvent la varstnici. Persoanele cele mai afectate sunt cele cu polipatologie, diabet, hiperlipemie, hipertensiune arteriala si fumatorii. Principalele simptome care indica instalarea ischemiei sunt tulburarea vederii, probleme de incoordonare motorie, dificultati in vorbire, pierderea cunostintei.
Exista doua tipuri de ischemie cerebrala: ischemia focalizata si ischemia globala. De asemenea, ischemia poate fi de origine trombotica, embolica sau poate fi cauzata de perfuzia scazuta a sangelui la nivel cerebral. Primele doua sunt focalizate, iar hipoperfuzia este generalizata, afectand toate regiunile cerebrale.

Cauzele ischemiei cerebrale

Cea mai frecventa cauza a ischemiei cerebrale este ateroscleroza vaselor de sange. Aceasta afecteaza de obicei artera carotida si ramurile arteriale majore ale creierului. Placile aterosclerotice determina stenoza arteriala. Atunci cand placa aterosclerotica se rupe, cristalele de colesterol si resturile de tesut pot obtura vasele sangvine, producand embolii.
In timpul ischemiei, in lipsa unei oxigenari optime, creierul nu poate trece la metabolismul anaerob. Astfel, nivelul de ATP (adenozin trifosfat) scade dramatic. In lipsa energiei biochimice pe care acesta o furnizeaza, celulele isi pierd capacitatea de a mentine gradientul electrochimic. Are loc un influx crescut de calciu in citosol si eliberarea unei cantitati masive de glutamat.
Alte cauze ale ischemiei cerebrale mai pot fi vasculitele (colagenoze vasculare, meningita tuberculoasa, micotica sau bacteriana), policitemia, trombocitoza, stari de hipercoagulabilitate, eclampsia, contraceptivele orale, lupusul eritematos, vasoconstrictia cerebrala reversibila, deshidratarea, cancerul sistemic, consumul de droguri (cocaina si amfetamine).
Mai mult, chiar tahicardia ventriculara cu puls neregulat poate cauza scaderea fluxului sangvin cerebral si, consecutiv, poate provoca ischemie. Bataile neregulate ale inimii favorizeaza formarea cheagurilor de sange, iar infarctul miocardic poate provoca ischemie cerebrala prin scaderea fluxului sangvin si a oxigenarii reduse a tesuturilor cerebrale.
Sindromul Moyamoya, o afectiune rara, caracterizata prin constrictie arteriala si tromboza, a fost tot mai mult studiat recent. Se presupune ca este o alta cauza a ischemiei. Constrictia arteriala specifica acestui sindrom este complet diferita de constrictia din ateroscleroza. Astfel, stratul interior al lumenului arterial sufera o reactie autoimuna, acumulandu-se celule caracteristice inflamatiei, in timp ce in Moyamoya stratul interior arterial se ingroasa si se formeaza cheaguri de sange care blocheaza vasul. Boala este caracteristica tinerilor din decadele a treia si a patra de viata si copiilor.
Reducerea generalizata a fluxului sangvin cerebral poate determina sincope si chiar necroza cerebrala pe o anumita zona. O reducere localizata duce la aparitia deficitelor neurologice. Intreruperea irigarii cerebrale timp de zece secunde duce la pierderea cunostintei, iar timp de douazeci de secunde duce la intreruperea activitatii electrice cerebrale.
Studiile pe animale au demonstrat ca daca se intervine imediat dupa infarctul cerebral, ischemia poate fi reversibila. RMN-ul este o metoda de determinare precoce a predispozitiei la ischemie.

Tratamentul ischemiei cerebrale
In cazul atacului cerebral acut, administrarea alteplazei in maximum 4-5 ore de la producerea acestuia, corelata cu restabilirea fluxului sangvin, poate scadea semnificativ riscul de necroza tisulara cerebrala.
La pacientii cu antecedente ischemice se administreaza anticoagulante orale, iar la pacientii cu fibrilatie atriala se administreaza warfarina sau heparina. Pe termen lung, pentru imbunatatirea irigarii cerebrale sau prevenirea accidentelor ischemice, se instituie terapie cu vasodilatatoare cerebrale si periferice. Acestea pot ameliora circulatia deficitara fara a provoca hipotensiune, deoarece nu au actiune sistemica. Principala proprietate este imbunatatirea calitatilor reologice ale sangelui circulant.
Cele mai utilizate vasodilatatoare cerebrale sunt alfa-adrenoliticele, precum dihidroergotoxina si nicergolina, si vasodilatatoarele musculotrope, precum vincamina, vinpocetina, cinarizina, piribedilul, pentoxifilina, naftidrofurilul.

Vincamina este un alcaloid cu nucleu indolic din frunzele de Vinca Minor, reprezentand 25-65% din alcaloizii indolici si din speciile de Catharanthus roseus. De asemenea, poate fi sintetizata din alcaloizi inruditi. Este folosita si in combinatie cu piracetamul, pentru actiunea neurotropa. Vincamina este folosita pentru tratamentul insuficientei cerebrovasculare. Totodata, s-a dovedit eficienta in tinitus, vertigo si migrene. Suplimentele alimentare cu vincamina sunt comercializate ca „brain nutrition”, pentru sprijinirea metabolismului cerebral, a functiei cognitive si pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare. Studiile preclinice pe animale si studiile clinice au aratat imbunatatirea irigarii cerebrale, cresterea consumului de oxigen si a utilizarii glucozei in metabolismul cerebral. Administrarea a 30 mg/zi timp de 12 saptamani a evidentiat o imbunatatire a efectului terapiei medicamentoase in afectiunile degenerative in forma incipienta.

Vinpocetina este un derivat semisintetic (esterul etilic al apovincaminei) care s-a dovedit eficient in tratamentul afectiunilor cerebrovasculare. Vinpocetina inhiba selectiv canalele de sodiu voltaj dependente, rezultand o scadere a calciului extracelular in terminatiile striatale nervoase. Vinpocetina este, de asemenea, un inhibitor al fosfodiesterazei de tip I, ducand la cresterea guanozin-monofosfatului ciclic, caruia i se atribuie actiunea vasorelaxanta in tesutul cerebral. in terapia cu vinpocetina s-a observat cresterea cantitatii unui metabolit al dopaminei in terminatiile striatale nervoase, efect sesizat si in cazul rezerpinei, substanta inrudita, care goleste depozitele de catecolamine, producand depresie si efecte antipsihotice. S-a raportat si un caz izolat de agranulocitoza la pacientii aflati sub tratament cu vinpocetina. Aceasta se administreaza in doze de 2-5 mg, la mesele principale. Dozele pot fi marite pana la 10-40 mg pe zi, cu cresterea incidentei reactiilor adverse ca si consecinta (greata, ameteala, anxietate, insomnii, nevralgii).

Naftidrofurilul activeaza succindehidrogenaza, are actiune antiserotoninica si antibradichininica. Influenteaza pozitiv utilizarea glucozei si a oxigenului, fiind indicat in tulburari ale circulatiei periferice si cerebrale, angioneuropatii, boala Raynaud, acrocianoza, acroparestezii, tulburari de memorie si de somn, angiopatii diabetice. Este contraindicat in infarctul miocardic recent sau insuficienta cardiaca.

Cinarizina antagonizeaza efectele substantelor vasoactive, precum histamine, serotonina, noradrenalina, angiotensina, vasopresina, producand vasodilatatie la nivelul arteriolelor cerebrale. Aceasta favorizeaza patrunderea glucozei si a oxigenului in celula nervoasa.

Ca reactii adverse ale vasodilatatoarelor cerebrale s-au semnalat usoara hipotensiune la administrare injectabila, sindrom extrapiramidal sau tulburari digestive dispeptice. Sunt contraindicate persoanelor care prezinta hipertensiune intracraniana, in sarcina, aritmii, sau celor care au suferit infarct miocardic.

stie ca tesutul cerebral este cel mai mare consumator de oxigen. Daca nu exista suficient sange arterial care sa irige creierul, el poate suferi leziuni ireversibile. Cand acest organ ramane fara oxigen mai mult de 5 minute, apare insuficienta cerebrala si chiar decesul.

Cauza accidentului vascular cerebral ischemic

Trebuie sa stii ca termenul de ischemie este folosit atunci cand un organ nu primeste suficient sange oxigenat. Accidentul cerebral vascular ischemic apare cand scade debitul sangvin cerebral.

Ischemia cerebrala poate avea urmatoarele cauze:

-ateroscleroza (depuneri la nivelul arterelor cerebrale, in special la nivelul arterei carotide);

-embolia vasculara (bule de gaz sau fragmente de grasimi ce blocheaza vasele ce iriga creierul)

-arterite;

-agenezii vasculare (lipsa unor vase de sange);

-traumatisme directe ale vaselor de sange cervicale (artera carotida, vena jugurara);

-compresiuni ale vaselor mari de sange (in general date de tumori);

-compresiunea arterelor vertebrale in artroza cervicala sau spondiloza;

Mai pot contribui la ischemia cerebrala: hipertensiunea arteriala, diabetul, hipercolesterolemia.

Simptomele accidentului vascular cerebral ischemic

Daca ai suferit un accident vascular cerebral ischemic atunci poti prezenta:

 

-paralizia unei jumatati a corpului;

 

-furnicaturi si amorteala la nivelul unei maini sau a unui picior;

 

-tulburari de vorbire;

 

-tulburari de vedere la un ochi;

 

-ameteli si tulburari de echilibru;

 

-acufene (auzi bazaituri, suere) sau scaderea auzului;

 

-dureri de cap;

 

-crize convulsive.

 

In cazurile in care sangele nu reuseste sa mai oxigeneze deloc creierul, apar coma si paralizia totala.

Diagnosticul de accident vascular cerebral ischemic

 

Medicul neurolog este cel care,  la examenul clinic, evidentiaza reducerea sau absenta anumitor reflexe sau absenta pulsului la artera carotida.

 

Se pot face o serie de explorari: ecografie Doppler, electro-encefalograma, CT sau RMN. Pe baza acestor examene imagistice se pune diagnosticul de certitudine al accidentului vascular cerebral ischemic.

Tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic

Daca ai suferit un accident vascular cerebral ischemic, vei primi medicatie vasodilatatoare si antiagregante plachetare. De asemenea, vei beneficia de sedinte de recuperare neuro-motorie in cazul in care suferi de paralizie.

Pentru a evita alte accidente vasculare ischemice, trebuie sa iei antidiabetice si antihipertensive, daca este cazul; este bine sa stii ca dieta este foarte importanta si va trebui sa renunti la grasimi si dulciuri.

In unele cazuri este necesara o interventie chirurgicala numitatrombendarteriectomie. Aceasta are ca rol ameliorarea debitului sangvin cerebral prin curatarea arterelor blocate sau facilitarea circulatiei cerebrale prin alte mijloace. 

Bibliografie:
1. Cook P., James I., Cerebral vasodilators, N. Engl. J. Med., 305 (26):1560-1564, Dec. 24, 1981;
2. Indole Alkaloids, Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry, Fifth Edition, Wiley-VCH, 1985, pp. 393;
3. Sullivan Jonathon, What is Brain Ischemia?, WSU Emergency Medicine Cerebral Resuscitation Laboratory, -05;
4. Raichle Marcus, The Pathophysiology of Brain Ischemia, Neurological Progress, 1983;
5. Beers Mark, Andrew Fletcher, Thomas Jones, Robert Porter, The Merck Manual of Medical Information, New York:Merck&Co. Inc., pp. 458-461, 2003;
6. Ellis-Christensen Tricia (2003), What causes ischemia?, http://www.wisegeek.com/what-causes-ischemia.htm. Retrieved 2008-11-11;
7. Sparks Gareth (2002), What is Moyamoya disease?, Retrieved 2009-04-13;
8. Cristea N. A., Tratat de farmacologie, Editura Medicala, 2008.

Surse web:

preformularea-medicamentelor

PREFORMULAREA MEDICAMENTELOR. METODE DE IMBUNATATIRE A SOLUBILITATII

La ora actuala se inregistreaza o preocupare tot mai accentuata a companiilor farmaceutice pentru a descoperi si dezvolta rapid noi medicamente. Aceasta se datoreaza pe de-o parte iesirii de sub protectia patentului a unor medicamente, iar pe de alta parte pentru a contacara concurenta producatorilor de generice. Rata de succes realizata de industrie pentru a aduce un medicament candidat pe piata nu este mai mare de 10% si se estimeaza ca din 30.000 de compusi sintetizati doar 0,003% vor arata un randament satisfacator al investitiilor .

Ulterior sintezei unei noi entitati chimice cu actiune terapeutica evidenta sunt necesare o serie de studii de concepere, dezvoltare, caracterizare si optimizare a formei farmaceutice dozate a acesteia. La elaborarea unor noi sisteme medicamentoase si optimizarea unor formulari farmaceutice este esentiala determinarea proprietatilor fizice si chimice ale substantelor medicamentoase utilizate, cat si a altor proprietati derivate.

Consideratii teoretice

Conceperea, proiectarea si realizarea unui nou medicament este un proces laborios ce se intinde, in medie, pe parcursul a minim 10 ani. Orice produs medicamentos este sustinut in existenta lui de doua etape:

(a)  realizarea medicamentului pornind de la substanta activa, excipienti si adjuvanti caracterizati fizico-chimic si farmacologic, cunoscuta ca preformulare, urmata de formulare si preparare intr-o forma farmaceutica sau sistem terapeutic printr-o tehnologie adecvata, ambalare si pastrare corespunzatoare;

(b)   obtinerea actiunii terapeutice dupa administrarea medicamentului printr-o absorbtie si biodisponibilitate conforma cu obiectivele stabilite in faza de formulare si preparare.

Preformularea presupune realizarea, pe baza unui program structurat a profilului fizico-chimic, mecanic, biologic al noii entitati, evaluarea posibilelor influente reciproce sau interactiuni cu o serie de excipienti utilizati la formulare, evaluarea stabilitatii, etc. In studiile de preformulare, in mod deosebit pentru o substanta medicamentoasa nou sintetizata sau in cazul unor noi utilizari terapeutice ale unor substante medicamentoase cunoscute, sunt deosebit de importante doua proprietati fundamentale: solubilitatea intrinseca si constanta de disociere. Acestea vor indica daca este necesara identificarea unor metode pentru imbunatatirea biodisponibilitatii, care, uneori poate fi redusa datorita solubilitatii scazute a substantei medicamentoase (1). Studiile de preformulare au rol in anticiparea problemelor si asigurarea cailor logice de rezolvare ale formularii diverselor produse medicamentoase lichide, semisolide si solide cu actiune sistemica sau locala. Caracteristicile de baza urmarite in faza de preformulare sunt legate de: solubilitate in apa sau alti solventi,  influenta pH-ului, formarea de saruri, coeficientul de partitie lipide/apa, relatia structura chimica-activitate farmacologica, stabilitatea substantei active medicamentoase in solutie si in stare solida. Proprietatile fizico-chimice ale substantei active, ale excipientilor precum si formularea medicamentului pot afecta in mare masura biodisponibilitatea si implicit absorbtia, eficacitatea terapeutica si stabilitatea acestuia.

Factori fizico-chimici specifici in preformulare. Solubilitatea substantelor medicamentoase. Viteza de dizolvare.

Intre factorii ce influenteaza major biodisponibilitatea sunt inclusi solubilitatea in apa, viteza de dizolvare si permeabilitatea substantei medicamentoase (2). De aceea imbunatatirea solubilitatii si a vitezei de dizolvare a substantelor medicamentoase reprezinta unul din principalele aspecte ce se impun a fi cercetate in procesul dezvoltarii formelor dozate, si in mod deosebit a celor destinate administrarii orale sau transdermice. La ora actuala, rezolvarea problemelor legate de prezentarea convenabila a substantei medicamentoase precum si identificarea unor transportori adecvati ai acesteia constituie obiectul a numeroase cercetari. Progresele inregistrate sunt deosebit de importante avand in vedere faptul ca, la nivel international, in fiecare an, din cauza solubilitatii si biodisponibilitatii reduse, se cheltuie mai mult de 65 de miliarde $.

Coeficientul de solubilitate si viteza de dizolvare a unei substante medicamentoase dintr-o forma farmaceutica sunt parametrii ce influenteaza decisiv absorbtia si respectiv biodisponibilitatea medicamentelor. Solubilitatea indica gradul in care o substanta pura se poate dizolva intr-un solvent, alcatuind o solutie omogena, unde repartizarea atomilor, moleculelor, ionilor este uniforma. Solubilitatea este un parametru important deoarece de ea depinde atingerea concentratiei dorite in circulatia sistemica si obtinerea unui raspuns terapeutic optim.

Dezagregarea formei farmaceutice si dizolvarea substantei medicamentoase sunt procese necesare pentru ca absorbtia acesteia sa fie convenabila si respectiv pentru a se putea obtine raspunsul clinic dorit. Cedarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica, numita si disponibilitate farmaceutica, poate fi influentata semnificativ de proprietatile fizico?chimice ale substantei medicamentoase si ale formei farmaceutice. Pentru determinarea in vitro a disponibilitatii substantelor medicamentoase din forme farmaceutice se folosesc teste care au avantajul ca sunt mai usor de determinat si mai reproductibile decat testele in vivo, permitand studiul factorilor care pot influenta procesele fizico?chimce in absenta variabilelor fiziologice. Aceste determinari sunt necesare intrucat biodisponibilitatea depinde de proprietatile fizico?chimice ale medicamentelor (marimea particulelor, forma cristalina, de metoda de fabricare a formelor farmaceutice, de excipientii utilizati), pH?ul solventului etc. Toti acesti factori influenteaza dizolvarea in vitro.

Solubilitatea unei substante descrie cantitatea maxima din substanta ce se dizolva intr-o anumita cantitate de solvent, la o anumita temperatura. Cantitativ, solubilitatea este egala cu cantitatea de substanta ce se dizolva, la o anumita temperatura, in 100 g de solvent. Solubilitatea poate fi deci inteleasa ca fiind proprietatea unei substante de a se dizolva in anumite conditii intr-un solvent sau amestec de solventi rezultand un amestec omogen. Ea poate fi factorul ce conditioneaza formularea unui medicament si viitoarea sa eficacitate terapeutica. Substantele medicamentoase ce prezinta o buna solubilitate in apa nu ridica de obicei probleme la formulare si prezinta o biodisponibilitate buna pentru aproape orice cale de administrare. Substantele greu solubile sunt cele care ridica probleme la formulare deoarece atat dizolvarea, biodisponibilitatea cat si efectul terapeutic sunt functie de acest parametru.

Solubilizarea substantelor medicamentoase. Principii de baza si metode de solubilizare.

Preformularea si optimizarea sistemelor farmaceutice sub forma de solutii cu compusi bioactivi greu solubili reprezinta si la ora actuala o provocare in cercetarea farmaceutica. In mod ideal, o molecula de substanta medicamentoasa „bine echilibrata” trebuie sa fie suficient de hidrofila pentru a fi solubila in lichidele biologice apoase, cat si in solutiile tampon, dar si suficient de lipofila pentru a patrunde prin membranele biologice.

O substanta polara este solubila, dar ii lipseste liposolubilitatea pentru a fi permeabila prin membrane. De asemenea, prezenta unei incarcaturi ionice determina o slaba absorbtie in ciuda unei bune dizolvari. Pe de cealalta parte, substantele liposolubile prezinta dificultati in a se dizolva in mediul apos, dar nu au probleme in a patrunde prin membranele de absorbtie. Astazi, cercetarile isi indreapta atentia spre a mari numarul de medicamente ce prezinta un deficit de solubilitate atat in solventi aposi, cat si in cei lipofili. Se cere orientarea pentru gasirea celor mai bune formulari farmaceutice, care sa asigure produsului final toate calitatile pentru a mentine si adapta utilitatea sa clinica. Sigur ca nu de fiecare data este usor de intervenit in faza de preformulare si respectiv formulare. Adesea sunt supraestimate posibilitatile de interventie in faza de formulare si de prezentare finala a medicamentului. Desi noile tehnologii din domeniul farmaceutic (precum micro- si nano-incapsularea, complexarea cu ajutorul ciclodextrinelor, solubilizarea cu cosolventi, dipersiile solide, micro si nano – emulsiile sau suspensiile, formele nanoparticulate, etc.) pot combate anumite inconveniente, nu intotdeauna pot fi aplicate cu succes sau sunt prea costisitoare si adesea sunt inlocuite de procedee simple, usor accesibile, reproductibile, care sa asigure atat eficienta terapeutica, cat si rentabilitatea economica (3).

In formularea unui medicament preocuparea principala nu este legata de un anumit grad de solubilitate al substantei medicamentoase si nici de alte aspecte referitoare la eliberarea acesteia in organism. In cautarea unor medicamente cu inalta activitate biologica, solubilitatea scazuta reprezinta foarte rar un obstacol deoarece testarea in vitro urmareste obtinerea unor concentratii active cu cat mai mici posibil, de ordinul micromolar, dar si mai bine, nanomolar. Totusi, problemele apar atunci cand in testele in vivo, si in particular in testele pe animale ce trebuie sa fie realizate in conditii sigure, sunt necesare cantitati mari de medicament ce trebuiesc administrate. Acesta este momentul in care formulatorul are sarcina sa optimizeze solubilitatea pentru formele dozate ale noului medicament. Astfel apar doua interese principale : obtinerea pentru calea parenterala a unei forme injectabile, preferabil sub forma de solutie, in timp ce pentru calea orala se urmareste obtinerea unor forme farmaceutice cu dizolvare si absorbtie rapida a dozei de medicament. Totusi, multe din substantele medicamentoase nu prezinta o buna solubilitate in apa, de aceea s-au dezvoltat mai multe tehnici de solubilizare.

Solubilizarea este operatia prin care sunt aduse in solutie substante insolubile prin modalitati care faciliteaza dizolvarea. Acest termen de „solubilizare” a fost introdus de Mc. Bain si Hutchinson, care faceau referinta la solubilizarea micelara (adica posibilitatea de a trece in solutie substante insolubile obtinandu-se o solutie coloidala). Mai tarziu termenul a capatat o semnificatie mai vasta incluzand si alte metode de a trece in solutie substante insolubile. Unii autori insa considera ca solubilizarea se poate referi doar la utilizarea tensioactivilor in acest scop, celelalte metode fiind doar aplicatii ale dizolvarii clasice (4). Nivelul molecular de dispersie reprezinta gradul ideal de dispersare a unei substante medicamentoase in organism. Daca proprietatile substantei nu permit o dizolvare completa a dozei de medicament in fluidele organismului sau daca este obligatorie obtinerea unei anumite concentratii dintr-o solutie apoasa, sunt necesare alte grade si sisteme eterogene de dispersie.

Solubilitatea, fenomenul de disociere al solutului in solvent in scopul obtinerii unui sistem omogen, este unul dintre cei mai importanti parametrii in vederea realizarii concentratiilor plasmatice dorite de medicament in circulatia sistemica, cu rezultate semnificative in atingerea obiectivului farmacologic urmarit. Solubilitatea redusa in mediu apos este principala problema intalnita cand se dezvolta noi entitati chimice (peste 40 % dintre acestea sunt practic insolubile in apa). Deoarece este preferabil ca orice medicament ce trebuie sa se absoarba sa fie sub forma de solutie la locul de absorbtie, solubilizarea devine o provocare majora in formularile dezvoltate de catre echipele de cercetare. In acest sens au fost dezvoltate tehnici variate pentru imbunatatirea solubilitatii acestor entitati chimice sau principii active vegetale, de altfel putin solubile in mediu apos. Aceste tehnici includ modificari de natura fizica si/sau chimica a medicamentului, prin reducerea dimensiunii particulelor, ingineria cristalelor, formarea de saruri solubile, dispersii solide, folosirea surfactantilor, complexarea si altele. Selectarea metodei optime pentru imbunatatirea acestui parametru tin cont de proprietatile medicamentului, de locul unde se realizeaza absorbtia, de doza de administrat, de formulare, de calea de administrare, de stabilitatea substantei medicamentoase si evident si de considerente economice (1, 5).

Exista trei principale modalitati pentru imbunatatirea solubilitatii (1):

  1. Metode fizice (solubilizarea cu ajutorul cosolventilor, diverse sisteme farmaceutice complexe, etc). In ultimii ani nano- si bio- tehnologiile sunt extrem de frecvent utilizate in aproape toate domeniile de activitate si par sa ofere mijloace pentru atingerea unor scopuri altfel inaccesibile. In domeniul medical aceasta include atat imbunatatirea mijloacelor de diagnostic cat si a formularii in practica farmaceutica. Provocarea de a dezvolta noi sisteme terapeutice care sa imbunatateasca transportul si mai ales eliberarea sau chiar vectorizarea medicamentului trebuie sa combine excelent ingineria/formularea cu competentele extinse ale cunostiintelor biologice. Pe baza acestor considerente si a avantajelor pe care le prezinta au fost dezvoltate o serie de nanostructuri biocompatibile, care, recent si-au schimbat statutul, dintr-un subiect de cercetare de laborator intr-un instrument industrial puternic, distanta dintre caracteristicile lor ideal dorite si fezabilitatea tehnica micsorandu-se continuu.
  2. Metode fizico-chimice ce constau in obtinerea de saruri cu o solubilitate mai mare decat a substantei ca atare. Aceasta metoda este aplicabila numai substantelor ce contin grupari ionizabile. Dintre metodele fizico-chimice de imbunatatre a solubilitatii importanta pentru domeniul farmaceutic prezinta solubilizarea prin formarea de saruri si complexarea.
  3. Metode de sinteza ce urmaresc introducerea in molecula a unor grupari functionale ce imbunatatesc semnificativ solubilitatea. Prodrogurile, frecvent dezvoltate pentru aplicatii farmaceutice urmaresc modificarea structurii substantei prin legaturi covalente realizate intre grupari functionale potrivite. Aceste legaturi trebuie sa poata fi rupte hidrolitic sau enzimatic si astfel substanta activa sa fie eliberata in corp la locul potrivit dupa ce prodrogul a trecut prin caile de absorbtie.

Tehnicile de imbunatatire a solubilitatii pot fi sistematizate functie de modificarile pe care le presupun (1, 3):

    1. Modificari fizice

i.      Reducerea dimensiunilor particulelor (micronizare; nanosuspensii; sonocristalizare; fluidizare supercritica)
ii.      Modificarea starii cristaline (polimorfism; pseudopolimorfism)
iii.      Dispersarea substantelor in “transportori” (carriers) (amestecuri eutectice; dispersii solide; solutii de solide)
iv.      Complexarea – se refera la folosirea agentilor de complexare, in special a celor destinati obtinerii complecsilor de incluziune

  1. Modificari chimice (solubilizarea cu agenti tensioactivi; formarea de complecsi sau de asociatii moleculare; formarea de saruri; introducerea de grupari hidrofile in molecule)
  2. Alte metode de crestere a solubilitatii (cocristalizarea; folosirea cosolventilor; hidrotropia; adsorbtie selectiva sau folosirea transportorilor insolubili; folosirea prodrogurilor solubile; utilizarea polimerilor functionali; nanotehnologii)

Pentru asigurarea unui efect terapeutic scontat, formulatorul poate optimiza biodisponibilitatea printr-o alegere judicioasa a formei farmaceutice finale, recomandarea unei anume cai de administrare, printr-o combinare atenta a parametrilor fizico-chimici caracteristici substantei active precum si a celor farmaceutico-tehnologici. Formulatorul trebuie insa sa fie constient de potentialul de interactiune al componentelor din formularea farmaceutica realizata, trebuie sa tina seama de faptul ca anumite modificari aduse substantei medicamentoase sau formularii in sine pot afecta siguranta, stabilitatea si nu in ultimul rand eficacitatea terapeutica a medicamentului.

Concluzii

Solubilitatea poate fi factorul ce conditioneaza formularea unui medicament si viitoarea sa eficacitate terapeutica. Imbunatatirea acestui parametru si stabilirea influentei pe care el o exercita la nivelul absorbtiei, biodisponibilitatii, stabilitatii si efectului terapeutic constituie obiective majore ce se impun a fi corect cercetate in conceperea si dezvoltarea de noi medicamente.

Dintre formele farmaceutice in care substanta medicamentoasa poate fi formulata si preparata, cele care constituie ponderea cea mai mare in productia industriala o reprezinta comprimatele ( 40-50%). In aceasta  situatie se gasesc si noile substante medicamentoase active pe cale orala, care primesc autorizatia de introducere pe piata.

Inainte ca aceste preparate sa fie formulate si preparate, este necesara stabilirea unor proprietati fundamentale, fizice si chimice ale moleculei substantei medicamentoase, precum si unele proprietati care deriva din acestea pentru particulele substantei medicamentoase.

Aceste informatii vor determina etapele consecutive si caile posibile de abordare a formularii prepararii produsului, sau informatia care sa justifice modificari in structura moleculara (1-10). Aceasta prima faza de studiu despre substanta medicamentoasa este cunoscuta  sub numele de preformulare. Ea se realizeaza de obicei cu ocazia studiilor legate de introducerea unui nou compus bioactiv in terapeutica.

Caracterizarea unei substante medicamentoase in faza preformularii include studierea:

 I. Proprietatilor fundamentale ale substantei medicamentoase reprezentate de:

1. Spectroscopie U.V.;

2. Solubilitate;

 – in apa (solubilitatea intrinseca, influenta pH-ului);

 – pKa (controlul solubilitatii, formarea de saruri);

 – saruri (solubilitate, higroscopie, stabilitate);

 – solventi (vehicule, extractie);

 – coeficient de partitie k  (lipofilie, relatie, structura-activitate);

 – dizolvare (biofarmacie).

 3. Punct de topire ( ATD- polimorfism, hidrati, solvati)

 4. Metoda de dozare (U.V., C.S.S., H.P.L.C.)

 5. Stabilitatea in solutie si in stare solida (termica, hidroliza, oxidare, fotoliza, ioni metalici, pH).

II. Proprietatile derivate din structura chimica:

 6. Microscopie (marimea particulelor, morfologie);

 7. Curgerea pulberii;

                 – densitatea patului (formularea comprimatelor),

– unghiul de repaus (formularea comprimatelor).

8. Proprietati de comprimare: compresibilitate, compactibilitate (ajuta la alegerea      excipientilor);

9. Compatibilitatea excipientilor (triere preliminara prin ATD, analiza termica diferentiala; confirmare C.S.S.).

Evaluarea acestor proprietati se face in ordinea enumerata, in functie de existenta unei cantitati de substanta medicamentoasa, care in aceasta faza preliminara a cercetarii este redusa (miligrame-grame).

Atentia se va concentra asupra a doua proprietati esentiale ale noului compus bioactiv: solubilitatea intrinseca (Co) si constanta de disociere (pKa). Ele vor indica imediat necesitatea si posibilitatea de a prepara mai multe saruri solubile ale substantei medicamentoase pentru a inlatura biodisponibilitatea redusa datorita solubilitatii reduse, mai ales in cazul formelor farmaceutice solide.

In afara determinarii mentionate in lista prezentata, se va tine seama de proprietatile analitice pe care chimistii le-au determinat dupa sinteza noului compus bioactiv:

– identificare (RMN, I.R, CSS, ATD, rotatie optica unde este cazul);

– dozare (titrare, U.V., HPLC);

– calitate (aspect, miros, culoare, pH, p.t).

Pana in momentul in care substanta medicamentoasa poate fi furnizata in cantitate mai mare, pentru aprecierea caracteristicilor patului (masei) de pulbere, cercetatorii se vor orienta asupra urmatoarelor proprietati:

1. Solubilitate: – din Co si pKa (in apa);

                        – Tm ( punctul de topire);

                        – log P (apa si solventi);

2. Dizolvare: – din Co si pKa;

3. Alegerea sarii: – din structura, pKa, log P si Tm;

4. pka (in serie omoloaga): – din valorile Hammett σ;

5. Stabilitate: – din valorile  Hammett σ si echilibrul ionic (solubilitate);

6. Higroscopie: – din solubilitate si alegerea sarii (log P);

7. log P (comportamentul de repartitie): – din valorile π si f;

8. Puritatea: – din valoarea Tm;

9. Stabilirea dozarii (HPLC): – din solubilitate si log P.

Cu aceste date, de evaluare preliminara si folosind optimizarea moleculara, poate incepe preformularea pe o cantitate mai mare de substanta medicamentoasa, sau caracterizarea patului pulberii.

Evaluarea preliminara si optimizarea moleculara

  1. Spectroscopia

Primul lucru in preformulare il constituie stabilirea unei metode analitice simple de determinare cantitativa. Majoritatea substantelor medicamentoase absorb in U.V (190-390). Caracterul acid sau bazic se poate deduce din grupele functionale. Acestea vor indica solventii in care substanta va fi ionizata sau neionizata (starea ionica poate modifica spectrul U.V., prin cresterea absorbtiei sau prin modificari batocrome (rosu) sau hipsocrome (albastru) ale maximului sau minimului de absorbtie sau ambelor).

Se poate alege lungimea de unda maxima la care sa se faca dozarea in solutie. Cantitatea de lumina absorbita de solutia unei substante medicamentoase este proportionala cu concentratia si distanta strabatuta, conform ecuatiei Lambert-Beer in care ε este coeficientul de absorbtie molara:

           Absorbanta (A)=log(I0/I)=ε.C.l ,                                                            [relatia 1]

unde:     ε – coeficientul de absorbtie molara

 C – concentratia

Unde Isi I sunt intensitatea luminii incidente, respectiv a celei transmiseSe obisnuieste sa se foloseasca coeficientul de absorbtie specifica E1% 1cm sau extinctia, cand lungimea parcursa este 1 cm, iar concentratia solutiei este 1% (g/v).

  1. Solubilitatea

Determinarile pe cantitatile mici de substanta nou sintetizata incep cu solubilitatea si pKa. pKa ofera informatii despre pH-ul de realizat pentru a mentine solubilitatea si pentru alegerea sarii care sa dea o biodisponibilitate din starea solida si sa asigure stabilitatea.

O solutie in apa sub 1% (10mg/ml) in domeniul de pH de la 1 la 7 la 30C va creea probleme de biodisponibilitate necorespunzatoare. Daca viteza de dizolvare intrinseca este sub 0,1 mg/cm2/min ea va fi limitanta de viteza de absorbtie.

O solubilitate mai mica de 1 mg/ml necesita folosirea de saruri solubile daca formularea se face pentru comprimate. Cresterea solubilitatii in mediul acid sugereaza o baza slaba, iar in mediul bazic, un acid slab. O crestere a solubilitatii in mediul acid si bazic denota un caracter amfoteric, iar absenta modificarii solubilitatii in functie de pH arata o molecula neionizabila la care nu se poate masura pKa. Daca ea nu se poate manipula in acest fel se vor cauta mijloace de crestere a solubilitatii prin dizolvare in alt solvent.

2.1. Solubilitatea intrinseca Co

Solubilitatea substantei pure in mediul acid sau bazic este solubilitatea intrinseca Co. Ea se masoara la 4oC pentru a asigura stabilitatea solutiei si la 37C pentru studiile biofarmaceutice. In cazul cand puritatea este nesigura, se face o diagrama a solubilitatii de faza in care se masoara solubilitatea (mg/ml) in functie de diferite raporturi in greutate intre substanta si solvent. O deviere de la orizontala arata in cazul cresterii solubilitatii, o solubilizare prin asociere, complexare sau solubilizare datorita impuritatilor, iar in cazul scaderii solubilitatii, o salefiere.

2. 2. Determinarea valorii pKa din solubilitate

Un procent de 75% din substantele medicamentoase sunt baze slabe, 20% sunt acizi slabi si 5% sunt neionice.

           Pentru baze slabe (relatia 2) si pentru acizi slabi (relatia 3) prin relatia Henderson – Hasselbalch se poate determina pKa:

                       pH=pKa+ log10 ([B]/[BH+]),                                                      [ relatia 2 ]

iar pentru acizi slabi:

                       pH=pKa + log10 ([A]/[HA]).                                                    [ relatia 3 ]

Aceste ecuatii se folosesc pentru a determina pKa dupa modificari in solubilitate; de asemena aceste relatii sunt utile pentru a prevedea solubilitatea la orice pH daca se cunoaste solubilitatea intrinseca Co si pKa; si de a usura alegerea sarii convenabile si a-i prevedea solubilitatile in functie de pH.

2. 3.    Saruri

O imbunatatire a solubilitatii se poate face prin alegerea sarii. Sarurile provenite de la acizi sau baze tari sunt usor solubile dar pot fi higroscopice (instabile). Se prefera sarurile provenite de la acizi sau baze slabe, care vor avea un pH mai tolerabil fiziologic, o stabilitate mai buna in ambalaje si un gust mai acceptabil .

In vivo solubilitatea lor depinde in primul rand de solubilitatea in stratul de difuzie din jurul particulelor care se dizolva (care este egal cu cel al unei solutii saturate). Sarurile acizilor slabi au in stomac un pH mai mare decat al sucului gastric (1,5) ceea ce le grabeste dizolvarea. In intestin sarea nu scade pH-ul, valoarea sa din stratul de difuzie favorizeaza dizolvarea. Sarurile bazelor slabe se dizolva rapid in stomac, dar absorbtia nu are loc fiind ionizate, pana in intestin unde dizolvarea are loc rapid pentru sare datorita pH-ului stratului de difuzie care compenseaza pe cel al mediului, nefavorabil dizolvarii bazei slabe.

Formarea de saruri modifica proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase. Schimbarile la care survin modificarea solubilitatii a ei si viteza de dizolvare influenteaza viteza si marimea absorbtiei. De aceea, orice noua sare trebuie examinata separat printr-un screening al preformularii.

2. 4. Solventii

Formularea unei solutii apoase a substantei medicamentoase este necesara pentru studiile preclinice. Daca solubilitatea in apa nu este suficienta, sau substanta este instabila in apa, se formuleaza solutii in cosolventi sau in alti solventi. Dintre solventii neaposi miscibili cu apa mai acceptabili sunt glicerolul, alcoolul, propilenglicolul. Solventii utili sunt cercetati si pentru a usura extractia si separarea (pentru cromatografie).

2. 5. Coeficientul de partitie

Coeficientul de partitie reprezinta fractia de substanta distribuita intre un solvent si apa si este utila cunoasterea sa in preformulare pentru aprecierea:

– solubilitatii (amestecuri de solventi);

– absorbtiei in vivo (in serii omoloage pentru relatia structura-activitate (SAR)

– alegerii metodei fizico- chimie de analiza: cromatografia de partitie, respectiv selectarea coloanei HPLC, alegerea fazei mobile)

O importanta practica deosebita o are coeficientul de distributie lipide/ apa Ku a care permite o clasificare a polaritatii sau lipofiliei unei substante medicamentoase.

S-a constatat o relatie liniara a solubilitatii intr-un solvent ) log1(Cs) si coeficientul de repartitie, redata in relatia 4:

(log Ku a =log P);

log Cs=logCo + f(logφ + 0,89logP + 0,03);                                         [relatia 4]

unde φ este puterea relativa a solventului din amestecul cu lichid nemiscibil ( exemplu, pentru glicerol, sau propilenglicol sau PEG 400, etanol si dimetoxisulfoxid, valorile sunt respectiv de 0,5; 1;2 si 4).

Coeficientul de partitie lipide/apa este o masura a lipofiliei relative a substantei, de obicei in forma neionizata, masurata prin distributia intre o faza apoasa (solutie tampon) si un solvent nemiscibil lipofil sau un ulei. Frecvent utilizat ca faza lipofila a fost octanolul. Metoda agitarii flaconului s-a folosit frecvent pentru determinare. Substanta medicamentoasa dizolvata intr-una din faze s-a agitat 30 minute in faza apoasa, Ca. Cunoscand concentratia in faza apoasa inainte de experiment, C, se poate calcula coeficientul de repartitie ulei/apa dupa formula din relatia 5:

log Ku a  = ( ΣC-Ca) / Ca;                                                                        [relatia 5 ]

Cand coeficientul de repartitie este mai mare se reduce volumul fazei uleioase de la 1:1 la 1:4 sau 1:9.

2. 6. Relatii structura-activitate

Exista cercetari de pionierat in aprecierea relatiei structura-activitate biologica, (SAR) (Meyer, 1899; Overton,1901). Aceasta relatie este folosita in chimia de sinteza de astazi pentru a facilita o abordare stiintifica in sinteza de noi compusi biologic activi, analogi, mai activi. Aplicarea SAR depinde de cunoasterea proprietatilor fizico-chimice ale fiecarei substante din clasa terapeutica investigata. Se considera (Collander, 1951) ca:

                        log Ku a   = a – log Koctanol apa + b                                                 [relatia 6]

Relatia este valabila pentru solventii polari sau semipolari dar nu se respecta pentru solventii nepolari (hexan, heptan, ciclohexan) si depinde de solubilitatea substantei in apa. De aceea, octanolul trebuie saturat cu apa, iar apa cu octanolul, inaintea determinarii.

Masurarea logP se face nu in apa ci in solutii cu diferite valori de pH, folosind solutii tampon. In functie de gradul de disociere a acizilor si bazelor slabe, se va obtine un coeficient de repartitie aparent si nu unul absolut.

Speciile ionizate au o solubilitate mai mare in apa si o lipofilie mai mica, deci valoarea coeficientului de repartitie va fi inevitabil mai mica. Datorita importantei log P pentru SAR valorile se determina si la pH fiziologic de 7,4.

Relatia cantitativa structura-activitate (QSAR) se bazeaza pe premisa ca absorbtia substantelor medicamentoase este un proces care se deruleaza prin membranele celulare si depinde de lipofilia substantei, iar viteza de patrundere este proportionala cu coeficientul de repartitie in vitro.

Modelul fizico-chimic pentru activitatea biologica presupune ca activitatea unui compus este corelata cu urmatorii factori dependenti de structura sa moleculara: 

–          electronic (sarcina);

–         steric (marimea spatiala);

–         efecte hidrofobe (partiala);

–         structura.

Activitatea biologica = f[(electronic) + (steric) + (hidrofob) + (structural/teoretic)]

                                                                                                                       [relatia 7]

Parametrul electronic este cuantificat de constanta de substituent sigma σ Hammett (1940) si reflecta reactivitatea chimica intr-o serie omoloaga. Constanta de substituent este pozitiva pentru grupele atragatoare de electroni (acizi) si negativa pentru gruparile donatoare de electroni (baze). Se poate folosi la prevederea pKa.

Efectele sterice se manifesta atunci cand exista o interactiune directa intre substituent si nucleul parinte si depinde si de marimea substituentului. Valorile pozitive pentru parametrul efectului seric (Es) indica efecte sterice semnificative cu impedanta intra si intermoleculara pentru o reactie sau legatura la un loc activ.

Componentul hidrofob este masurat prin distributia compusului intre faza apoasa si un lichid nemiscibil. S-a demonstrat o relatie intre coeficientul de partitie intr-o serie, folosind o constanta de substituient aditiva (π ) (Hansch si Fujita,1964). Aceasta constanta este legata aproape in intregime de efectul unui substituient particular si mai putin de compusul parinte, iar aceasta permite prevederea coeficientului de partitie log P, a unui nou derivat, cu o buna precizie.

Constanta de substituient poate fi legata si de efectul biologic, deoarece este un component aditiv al coeficientului de partitie. Aceasta a dus la o aplicare larga a SAR luand in considerare efectele densitatii electronice a nucleului aromatic si efectele sterice, in studiile cantitative SAR. Studiile QSAR au evoluat, dar log P ramane unul din cei mai utili parametrii fizici de la care se pot obtine interpretari si corelari valoroase.

2. 7. Dizolvarea

Dizolvarea este important si din punct de vedere biofarmaceutic, atunci cand viteza sa este limitanta a procesului de absorbtie.

In cazul dizolvarii solidelor se apreciaza prin ecuatia modificata de Nernst si Noyes-Whitney.

2. 8. Viteza intrinseca de dizolvare

Daca dizolvarea este controlata numai de difuzie (controlul transportului), atunci viteza de difuzie este direct proportionala cu concentratia la saturatie a substantei in solutie (solubilitatea). In acest caz constanta de viteza K1 este:

           K= 0,62.D2/3 x ν1/6 x ώ1/2 ,                                                                   [relatia 8]

Unde D este coeficientul de difuzie,  ν este vascozitatea cinetica, ώ este viteza angulara a discului care se roteste a substantei medicamentoase. Mentinand constanta suprafata solidului care se dizolva (un disc compactat din substanta pura expusa cu o singura fata a mediului de dizolvare) se poate calcula viteza de dizolvare dm/dt, iar in cazul in care Cs >>> C (conditii indepartate de solubilitatea de saturatie sau conditii sink) prin relatia 9:

dC / dt= (A/V) x Kx Cs                                                                                                                  [relatia 9]

iar viteza intrinseca de dizolvare = Kx Cs  (mg x cm2/min)

in care:

dC/dt = viteza de dizolvare;

A= suprafata solidului;

K= constanta de viteza;

V = volumul mediului de dizolvare;

Cs = concentratia la saturare.

Aceasta constanta de viteza nu este identica cu cea obtinuta la dizolvarea comprimatelor la care marimea suprafetei se schimba in timpul dizolvarii. Viteza intrinseca de dizolvare depinde de proprietatile intrinseci ale substantei medicamentoase si nu depinde de formulare.

In cazul in care dizolvarea are loc in mediul acid sau bazic pentru substante medicamentoase acizi sau baze slabe, se tine seama de ecuatia Henderson-Hasselbalch.

Viteza intrinseca de dizolvare= k’.                  [relatia 10]

Din aceasta relatie reiese ca viteza de dizolvare a substantei depinde de solubilitatea intrinseca Co, de constanta de disociere (pKa) si de pH, fie in mediul de dizolvare fie in stratul de difuzie din jurul particulei sarii care se dizolva.

Cunoasterea valorii constantei intrinseci de dizolvare are importanta pentru comportamentul in vivo al sarii fata de substanta originara. In cazul in care  este mai mare, exista un avantaj al utilizarii sarii fata de compusul parinte.

Influenta ionului comun asupra solubilitatii are o consecinta insemnata, astfel ca adaugarea unui ion comun reduce solubilitatea unui electrolit putin solubil (salefiere). In schimb, ionii mai mari (benzoat, salicilat), pot modifica structura apei, au un efect hidrotrop, crescand solubilitatea compusilor putin solubili in apa.

3. Punctul de topire

Punctul de topire se poate determina prin tehnici diferite reprezentate de:

– topirea in capilara, care presupune observarea topirii substantei dintr-o capilara in contact cu un  material incalzit;

– microscopie cu placa incalzita – se foloseste tot in observarea topirii, dar viteza de incalzire este controlata si inregistrarea este mai precisa;

– analiza termica prin calometrie diferentiala.

Analiza termica diferentiala (ATD) sau calorimetrica de scanare diferentiala (DSC) este mult mai versatila, iar marimea probelor este de 2-5 mg. Analiza termica diferentiala masoara diferenta de temperatura intre proba si o referinta in functie de temperatura sau timpul in care incalzirea este constanta.

Analiza calorimetrica de scanare diferentiala este asemanatoare cu analiza termica diferentiala cu deosebirea ca aparatul masoara cantitatea de energie necesara pentru a tine proba la aceeasi temperatura ca si martorul, adica masoara entalpia de tranzitie.

Cand in proba nu exista schimbare fizica sau chimica, nu exista nici schimbare de temperatura, nici necesar de energie pentru a mentine o izoterma. Dar cand au loc schimbari de faza, caldura latenta suprima cresterea de temperatura si schimbarea de temperatura sau energia izoterma necesara se inregistreaza pe un inregistrator ca un rezultat al unui semnal electric generat de termocupluri. Astfel se pot cuantifica tranzitii cristaline, evaporarea si sublimarea.

Obiectivele studiului in preformulare sunt polimorfismul, masurarea p.t. si alte tranzitii de faza. Confirmarea se face cu date ale difractiei de raze X si cu spectroscopia I. R.

3.1. Polimorfismul

Un polimorf este un material solid cu cel putin doua aranjamente moleculare diferite, fiecare producand specii cristaline diferite. Aceste diferente dispar in stare lichida sau de vapori. Importanta decelarii formelor polimorfe este pentru aprecierea solubilitatii si a vitezei de dizolvare. Speciile cu p.t. mai coborat sunt in general mai stabile, iar alti polimorfi sunt instabili sau metastabili si sufera conversia in forma stabila. Polimorfii nu sunt entitati chimice diferite. Dar unele proprietati fizice difera: p.t., densitatea, forma cristalina, proprietatile optice si electrice, presiunea de vapori, solubilitatea. Polimorfismul se intalneste la 2/3 din substantele medicamentoase organice. Formele polimorfe se noteaza cu cifre romane.

In preformulare ne intereseaza: numarul de forme polimorfe; stabilitatea formelor metastabile; existenta starii amorfe sticloase; posibilitatea de stabilizare a formelor metastabile; solubilitatea fiecarei forme; existenta posibilitatii ca forma solubila sa reziste prelucrarilor tehnologice si perioadei de stocare. Este necesar sa se cunoasca si formele pseudopolimorfe, deoarece multi polimorfi se pot obtine prin schimbarea solventului de recristalizare. Recristalizarea cu molecule de apa sau de solvent (hidrat sau solvati) poate fi confundata cu adevaratii polimorfi si de aceea se numesc pseudopolimorfi.

Forma de cristalizare se schimba. Diferentierea intre ei se face observand p.t. al lor dupa dispersare in ulei de silicoane. Pseudopolimorfii evolueaza spre gaz, provocand bule in ulei, polimorfii adevarati se topesc producand o a doua faza.

Polimorfismul adevarat se obtine prin manipularea solventului, sau prin sublimare si recristalizarea topiturii. Supraracirea topiturii ajuta la descoperirea modificarilor instabile. Identificarea acestor forme necesita observarea atenta a temperaturii, una prea rapida va masca tranzitia endoterma, iar una prea lenta va favoriza degradarea. Se lucreaza cu doua viteze, de 2 si 20oC pe minut.

Diferenta intre p.t. intre polimorfi este o masura a stabilitatii polimorfilor. Cand diferenta este  <10C  nu are semnificatie. Daca diferenta p.t. este de 25-500C atunci specia cu p.t mai mic cristalizeaza dificil in topitura si se va transforma rapid. Daca diferenta este mica (1-250C) forma instabila se poate obtine usor inainte ca sa se manifeste transformarea solid-solid.

In cazul in care se identifica polimorfii, trebuie efectuate studii pentru a determina proprietatile lor.

3.2. Puritatea cristalului

Analiza termica se folosette pentru determinarea puritatii. Prezenta impuritatilor modifica unele proprietati fizice ale substantei.

3.3. Solubilitatea

Una din cele mai importante consecinte ale determinarii p.t. este pentru solubilitatea substantei datorita legaturii intre p.t. si solubilitate prin caldura de topire. Caldura latenta de topire este cantitatea de caldura produsa in timpul topirii. Este energia necesara cresterii distantelor interatomice sau intermoleculare pentru a usura dezordinea spre a distruge reteaua cristalina si a incepe topirea. Un cristal cu legaturi slabe se va topi la temperatura joasa si are o caldura de topire mica. Solubilitatea este influentata si ea de ruperea structurii cristaline pentru a permite dispersia moleculara in solvent si ea depinde de asemenea de fortele intermoleculare.

Polimorfii difera in privinta solubilitatii. De aceea folosirea unor polimorfi diferiti in formulari diferite, poate conduce la diferente in proprietatile biofarmaceutice, viteza de dizolvare sau viteza de absorbtie.

4. Metoda de dozare

Dozarea substantei medicamentoase este necesara pentru a determina apoi stabilitatea substantei in solutie si in stare solida. In unele cazuri se foloseste spectrofotometria U.V., iar separarea substantei de produsii de degradare si excipienti se face cu ajutorul cromatografiei. CSS ajuta la identificarea numarului produsilor de degradare si la separari. Cromatografia de lichide cu inalta presiune (CLIP), sau de inalta performanta (HPLC) este una din metodele cele mai corespunzatoare pentru dozare.

5. Stabilitatea substantei medicamentoase

Produsele farmaceutice ar trebui sa aiba o perioada de valabilitate de 5 ani. In acest timp concentratia nu trebuie sa scada sub 90%, iar produsii de degradare sa nu fie toxici. In scopul formularii unui astfel de preparat este necesar ca in primul rand substanta medicamentoasa sa fie stabila, iar adaosul de excipienti si tehnologia de preparare sa nu-i scada stabilitatea.

Degradarea substantei medicamentoase poate avea loc prin diferite mecanisme: hidroliza, oxidare, fotoliza, cataliza prin urme de ioni metalici. Hidroliza si oxidarea sunt caile cele mai obisnuite, iar lumina si ionii metalici catalizeaza procesele oxidative ulterioare.

Conditiile de stres in perioada de stocare a studiului de preformulare sunt redate astfel pentru substanta solida:  – caldura (0C): 4;20;30;37 la 50% si 75% U.R;

                                                   – absorbtia umiditatii: 30;45;60 si 90% U.R. la 250C;

                                                  – factori fizici: pulverizarea in moara cu bile.

5.1. Temperatura

Poate influenta toate cele patru mecanisme de degradare, accelerandu-le. O crestere a temperaturii cu 100C produce o crestere a descompunerii de 2-5 ori.

5.2. Hidroliza

Hidroliza este cea mai frecventa cauza a instabilitatii substantelor medicamentoase. Reactia hidrolitica implica atacul nucleofil al apei la legaturile labile (lactamida > ester > amida > imida ) ale substantei medicamentoase in solutie si este de ordinul intai. Daca acest atac este efectuat de un alt solvent decat apa, se numeste solvoliza. Hidroliza poate fi catalizata de: prezenta ionilor oxidril, prezenta ionilor de hidrogen, prezenta ionilor metalelor divalente, caldura, lumina, polaritatea solutiei si taria ionica, concentratii medicamentoase mai tari; hidroliza ionica este mai rapida decat cea moleculara.

5.3. Influenta pH

Hidroliza celor mai multe substante medicamentoase are loc in conditii extreme de pH, adica este catalizata de concentratii mari de ( H3O+) si (OH). In cazul solutiilor injectabile, ajustarea pH-ului trebuie facuta cu sisteme tampon de capacitate mica, spre a se putea ajunge usor la valoarea pH-ului fiziologic de 7,4. Acizii si bazele slabe sunt mai solubile in forma ionizata, deci instabilitatea este frecventa la speciile incarcate electric.

Aceasta constituie o problema, deoarece cresterea concentratiei solutiei pana la valoarea dorita se face prin ionizare. O micsorare a degradarii se poate realiza prin asocierea la apa a unor solventi miscibili, care scad ionizarea, inlatura necesitatea unor valori extreme de pH, contribuie la dizolvarea substantei medicamentoase si reduc activitatea apei micsorand polaritatea solventului.

Reactiile de hidroliza in mediul apos sunt catalizate de pH, iar acest lucru se determina prin masurarea vitezei de degradare in functie de pH, mentinand constante temperatura, taria ionica si concentratia solventului. Sistemele tampon folosite sunt: acetat, lactat, citrat, fosfat si ascorbat.

5.4. Oxidarea

Oxidarea este puternic influentata de factorii de mediu: oxigen, lumina, urme de metale. Procesul de oxidare trebuie compensat cu unul de reducere. Oxidarea este o pierdere de electroni, iar agentul oxidant trebuie sa fie capabil sa preia, sa castige electroni.

Oxidarea este sinonima si cu dehidrogenarea (pierderea de hidrogen). Cei mai multi antioxidanti cedeaza electroni sau ioni de hidrogen care sunt acceptati de un radical liber spre a termina reactia in lant. Antioxidantul spre a fi eficient trebuie sa se oxideze mai repede, mai usor, decat substanta medicamentoasa pe care numai astfel o poate proteja de oxidare.

Agentii chelanti

Agentii de chelare sunt eficienti in blocarea urmelor de ioni metalici (care sunt catalizatori de oxidare) care sunt capabili sa formeze mai multe legaturi.

5.5. Fotoliza

Oxidarea si intr-o masura si hidroliza sunt catalizate de lumina. Energia produsa de radiatie este cu atat mai mare cu cat lungimea de unda scade (U.V. > vizibil > I.R.) si este independenta de temperatura. Cand molecula substantei medicamentoase absoarbe radiatie electromagnetica (lumina, fotoni) la lungimile de unda caracteristice, aceasta produce o crestere a starii energetice a compusului.

Aceasta energie produce descompunerea, poate fi retinuta sau transferata, poate fi transformata in caldura, sau poate produce emisie de lumina la o alta lungime de unda (fluorescenta, fosforescenta). Lumina naturala este in domeniul lungimilor de unda 290-780nm din care numai cea U.V. produce fotodegradarea.

De aceea fotoliza trebuie evitata prin ambalare corespunzatoare, sticle colorate, cutii de carton, folii de aluminiu. Sticla incolora absoarbe radiatiile (80% in domeniul 290-380 nm),  in timp ce ambalajele din plastic absorb numai jumatate din aceasta cantitate de radiatie.

5.6. Stabilitatea in stare solida

Stabilitatea substantei medicamentoase in stare solida difera de cea discutata anterior, care are loc in solutie. In produsele solide exista totusi umiditate. Aceasta apa actioneaza ca vector pentru reactii chimice intre substanta medicamentoasa si excipienti, ca solutii saturate.

5.7. Higroscopia

O substanta care absoarbe suficienta apa din atmosfera ajungand sa se dizolve, este delicvescenta. O substanta care pierde apa si formeaza un hidrat cu mai putine molecule de apa sau devine anhidra, se numeste eflorescenta. Aceste situatii sunt extreme. Substantele medicamentoase se pot comporta indiferent din punctul de vedere mentionat, ori castiga ori pierd apa din atmosfera in functie de umiditatea relativa.

Materialele care ajung in echilibru cu umiditatea din atmosfera se numesc higroscopice. De aceea astfel de materiale, se vor prelucra in aer conditionat cu U.R sub 50%, iar cele foarte higroscopice la sub 40% U.R. Unele materiale hidrofile care se degradeaza usor, daca au aceasta calitate, trebuie sa fie ferite de umiditate spre a evita degradarea chimica si se vor conditiona in ambalaje ermetice sau in prezenta unui agent deshidratant.

6. Microscopia

Microscopia se foloseste in timpul formularii in cristalografie, pentru a determina morfologia cristalelor (structura, forma), polimorfismul si solvatii, precum si pentru a determina marimea particulelor.

Formularea comprimatelor are ca obiectiv alegerea excipientilor, substantelor ajutatoare si a ambalajelor, precum si a variabilelor tehnologice, prin care li se confera caracteristicile dorite acestei forme farmaceutice, in armonie cu proprietatile fizico-chimice si biofarmaceutice ale substantei medicamentoase.

Acestea se refera la identitatea si continutul medicamentos pe doza unitara, calitatile fizice ale comprimatului (aspect, rezistenta mecanica), stabilitatea fizico-chimica a substantei medicamentoase incorporate, puritatea microbiologica, chimica si fizica, fiind capabile ca prin administrare pe calea de administrare sa cedeze la locul de absorbtie substanta activa cu viteza dorita, integral, asigurand eficienta terapeutica in conditii de siguranta clinica.

Pentru a obtine proprietatile dorite ale comprimatelor  un numar de factori, de variabile de formulare si tehnologice trebuie controlate. Efectul lor asupra caracteristicilor comprimatelor este adeseori conflictual. O proprietate fizica esentiala o reprezinta rezistenta mecanica, pe care, printre altele, o asigura o forta de comprimare ridicata, dar totodata ele trebuie sa se dezagrege rapid in cazul medicamentelor cu cedare conventionala pentru a elibera substanta medicamentoasa care se va dizolva si absorbi, proprietate conferita, printre altele, de excipienti care nu favorizeaza o rezistenta mecanica ridicata.

Incercarile empirice de formulare nu pot oferi o solutie buna pentru formulare, fiind necesare proceduri matematice de optimizare.

Formularea urmareste, in principal, realizarea de comprimate care trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:

–         exactitate si uniformitate a continutului de substanta activa pe fiecare unitate de dozare si de la un lot de fabricare la altul;

–         dizolvarea optima a substantei active, respectiv disponibilitate din forma farmaceutica pentru absorbtie, compatibila cu calea de utilizare destinata (eliberare conventionala sau prelungita);

–         stabilitate fizico-chimica, ce include stabilitatea substantei active, dezagregarea, viteza si timpul de dizolvare a substantei active din comprimate pentru o perioada lunga de timp;

–         acceptabilitatea pacientului: pe cat posibil, produsul final sa aiba un aspect atractiv, forma, marimea adecvata, culoare, gust, in scopul de a mari complianta cu regimul de dozare prescris;

–         posibilitati de fabricare avantajoasa: formularea trebuie sa permita o productie eficienta, practica, cu randament bun si la un pret de cost mic.

Comprimatele pot fi utilizate in diferite scopuri, iar modul lor de preparare difera. Acest fapt duce la formulari ce prezinta anumite particularitati. O categorie de comprimate este cea a celor cu cedare conventionala, iar o a doua a medicamentelor cu cedare modificata (prelungita, sustinuta) si controlata. In categoria medicamentelor cu cedare conventionala exista comprimate acoperite si comprimate neacoperite.

Comprimatele neacoperite pot fi destinate uzului intern (orale, bucale, sublinguale, masticabile, efervescente), uzului extern (vaginale, pentru inhalatii, pentru solut,ii de uz extern), sau uzului parenteral (pentru solutii hipodermice). Comprimatele acoperite pot avea un invelis gastrosolubil sau gastrorezistent (enterosolubil).

Indiferent de modul de preparare, comprimatele conventionale, neacoperite, de uz oral, contin cateva categorii de excipienti cu ajutorul carora se pot formula si prepara: diluanti, lianti, dezagreganti, lubrifianti. Acestora li se adauga si alte cateva categorii, uneori puternic diferentiate dependent de destinatia speciala de utilizare a comprimatului respectiv.

SURSE: https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/21233-preformularea-medicamentelor-metode-de-imbunatatire-a-solubilitatii.html

Alte informatii

doctor-si-batrana

Clearanceul de creatinina scazut la varstnici

Ecuatia Cockcroft Gault si formula modificarii dietei in boala renala-MDRD, introdusa ulterior (1999), permit evaluarea rapida a clearance-ului de creatinina si estimarea ratei de filtrare glomerulara. In 1998, agentia Food and Drug Administration – FDA a recomandat companiilor farmaceutice utilizarea ecuatiei Cockcroft Gault in vederea stabilirii dozei de medicament care se administreaza unei persoane. Intr-un studiu relativ recent, R.R Giraldez a propus utilizarea clearance-ului de creatinina pentru a indica prognosticul in cazul unor pacienti care au suferit un infarct miocardic si sunt sub tratament fibrinolitic s1t.
Valorile clearance-ului de creatinina calculate conform celor doua formule, Cockcroft-Gault, respectiv MDRD, nu sunt similare, neexistand inca un consens cu privire la concordanta dintre valorile obtinute s2t.
In vederea estimarii ratei de filtrare glomerulara, pentru calculul clearance-ului de creatinina se recomanda folosirea :

• ecuatiei Cockcroft-Gault (140-varsta) * (greutate in kg) * (0.85 la femei ) / (72 * creatinina) in cazul persoanelor care pierd masa musculara si a celor cu boli comorbide si tratament asociat s3,4t.
• ecuatiei Modification of Diet in Renal Disease MDRD in cazul adultilor cu varste intre 18 si 70 de ani s5t
• ecuatiei Schwartz in cazul copiilor sub varsta de 18 ani s6t.

calculator-clearance-creatinina

Utilizarea site-urilor de internet http://nephron.com/cgi-bin/CGSI.cgi permite calculul rapid al clearance-ului de creatinina. Variabilele care influenteaza valorile clearance-ului de creatinina sunt deci varsta, greutatea, inaltimea, (BMI) si concentratia serica de creatinina. O serie de informatii si date, mai precis cu privire la automedicatia cu compusi nefrotoxici si nocturia prezenta sau nu, sunt de asemenea foarte importante, daca se urmaresc determinarea cauzei si a evolutiei scaderii ratei de filtrare glomerulara s7t.

Din punct de vedere practic, masurarea ratei de filtrare glomerulara presupune colectarea volumului de urina per 24 ore a unui pacient si nu se efectueaza cu o anumita regularitate. Totusi, determinarea practica valideaza rezultatele estimarii rapide prin calcul s8t. O rata de filtrare glomerulara mai mica de 60ml/min/1.73m2 care se mentine timp de trei luni sau mai mult, reprezinta unul dintre criteriile de diagnostic ale bolii renale cronice.

Lipsa datelor privind rata filtrarii glomerulare si evaluarea functiei renale a unui individ, bazata exclusiv pe rezultatele testelor biochimice de rutina (creatinina, acid uric), sunt riscante. In acest sens, L. Barclay a subliniat in studiul sau publicat in 2008 ca la varstnici o scadere anuala a ratei de filtrare glomerulara cu 3ml/min/1.73 m2 s-a asociat statistic cu o crestere a ratei mortalitatii s9t. O serie de cercetari atrag atentia asupra valorilor normale ale creatininei la varstnici asociate in unele cazuri, cu un clearance de creatinina scazut, care trece astfel neobservat s10t.

In cazul unui grup de 116 varstnici cu valori normale ale creatininei serice, varsta medie 71+3 ani, 31 dintre acestia au avut un clearance de creatinina variind intre 46 si 59 ml/min/1.73m2 (estimat prin formula Cockcroft Gault). Scaderea clearance-ului de creatinina si cele mai mici valori, respectiv 46 si 49ml/min/1.73m2, s-au constatat in cazul persoanelor cu varste peste 68 de ani, normoponderale, dar cu valori ale creatininei serice spre limita superioara a concentratiilor considerate normale, respectiv 1 mg/dl. Valorile mici ale clearance-ului de creatinina, respectiv 46 ml/ min.per 1.73 m2, au semnalat cresterea semnificativa a riscului cardiovascular in cazul acestor persoane s11t.

In cazul scaderii valorilor clearance-ului de creatinina sub 60 ml/min/1.73m2 trebuie urmarite o serie de manifestari fiziopatologice asociate cu scaderea functiei renale cum sunt anemia, retentia de fosfat, albumina serica care apare scazuta, hiperkalemia, hiperuricemia si hipertensiunea arteriala.

In ecuatia de calcul al ratei filtrarii glomerulare se utilizeaza concentratia serica de creatinina. Concentratia serica de creatinina depinde de mentinerea constanta a raportului dintre creatinina rezultata din metabolismul muscular si excretia creatininei prin functia renala. Deoarece masa musculara scade cu varsta, concentratia creatininei serice ar trebui sa se reduca daca rata filtrarii glomerulare ar ramane nemodificata s12t. In conditiile scaderii chiar abrupte a ratei filtrarii glomerulare la varstnici, din cauza masei lor musculare mici (din metabolismul unei mase musculare mult reduse rezulta o concentratie mica de creatinina), nu se constata cresterea creatininei serice decat dupa un interval mare de timp. Astfel, in cazul particular al persoanelor cu varsta inaintata si prevalenta crescuta a bolii renale cronice, numai determinarea creatininei este insuficienta.

Sunt deci esentiale identificarea clearance-ului scazut de creatinina si alegerea corecta a parametrilor care sa indice functia normala sau modificarile functiei unui organ.
Este necesar sa se tina cont de ambele valori, ale clearance-ului de creatinina si ale creatininei, in special in cazul pacientilor diabetici, varstnici si al celor obezi, atunci cand se evalueaza starea de sanatate a acestora.

Se urmaresc clearance-urile a doua categorii mari de substante:

• substante ce nu se reabsorb si nu se secreta de catre tubii renali – filtratul glomerular;

• substante ce sunt epurate complet – fluxul plasmatic renal.

Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele prezente aproape in exclusivitate in muschi. Productia endogena de creatinina este constanta in conditiile in care masa musculara ramane constanta1.

Determinarea clearance-ului de creatinina este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina1. Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza4.

Recomandari pentru determinarea clearance-ului la creatinina

• explorarea functiei renale (detectarea reducerii ratei filtrarii glomerulare in situatiile in care nivelul creatininei serice este inca normal – de obicei pana la 50 mL/min/1.73 mp6);

• monitorizarea insuficientei renale si stabilirea momentului inceperii dializei – de obicei <5 mL/min/1.73 mp6;

• ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament cu medicamente nefrotoxice (aminoglicozide, metotrexat, cisplatin)3;6.

Recoltarea

Pregatire pacient – pentru obtinerea de rezultate reproductibile clearance-urile renale trebuie executate in conditii clinice si biochimice standardizate.

In ziua efectuarii testului si in ziua precedenta, pacientul va respecta urmatoarele recomandari:

• evita ingestia de ceai si cafea, precum si administrarea de ACTH, cortizon, tiroxina;

• evita eforturile fizice: sta in decubit 12 ore inainte de proba;

• se hidrateaza, pentru a avea un debit urinar mai mare de 2 mL/min, astfel:

– daca are o diureza normala, va bea 250 mL apa/mp suprafata corporala, cu 20-30 min. inainte de proba;

– daca este oliguric, in seara precedenta probei va bea 500 mL apa/mp suprafata corporala, iar cu 20-30 min. inainte de proba va mai bea 500 mL apa/mp suprafata corporala.

Suprafata corporala se calculeaza in  functie de inaltime si greutate, utilizand nomograma du Bois2.

Specimen recoltat

• 2 probe de urina (U1 si U2) si o proba de sange venos (P), dupa cum urmeaza:
– dupa ce pacientul a terminat de baut apa, urineaza – aceasta urina nu se retine;
– se noteaza T0 ora la care s-a golit vezica urinara;
– apoi se aseaza din nou in decubit;
– dupa 60 min., la momentul T1, pacientul urineaza – aceasta urina se retine si se eticheteaza U1;
– se recolteaza sange venos, care se eticheteaza cu P;
– dupa alte 60 min., la momentul T2, pacientul urineaza – aceasta urina se retine si se eticheteaza cu U22.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; pahar de plastic de unica folosinta pentru urina2.

Cantitate recoltata 

• sange venos – minim 1 mL2;
• urina: toata cantitatea de la momentul T1, in  paharul etichetat U1 si toata cantitatea de urina de la momentul T2, in  paharul etichetat U22.

Cauze de respingere a probei – specimene de urina care nu au fost recoltate la timpii stabiliti2.

Prelucrare necesara dupa recoltare

• sange venos: se separa serul prin centrifugare rapida. Se lucreaza in maxim 4 ore. Daca acest lucru nu este posibil, se stocheaza serul la 2-8°C sau la -20°C2.
• urina: se lucreaza in aceeasi zi. Daca acest lucru nu este posibil, urina se pastreaza la 2-8°C pana in momentul lucrului2.
Stabilitatea probei – • serul este stabil: 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la 2-8°C; timp indelungat la -18 °C2;
• urina este stabila: 4 zile la 2-8 °C; timp indelungat la -18°C2.

Metoda si interpretarea rezultatelor

doctor-si-batrana

Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)2.

Valori de referinta

Sex/varsta

Valori (mL/min)

Femei

90-140

Barbati

100-170

Persoane >80 ani

50

 In calculul clearance-ului se iau in considerare debitele urinare V1 si V2 (mL/min), valorile creatininei din cele 2 probe de urina U1 si U2 (mg/dL), valoarea creatininei serice P (mg/dL) si suprafata corporala S (mp) (pe biletul de trimitere in  laborator se vor mentiona greutatea si inaltimea pacientului):

C (mL/min) = 1.73/S x [(V1 x U1) + (V2 x U2)] / 2 x P

Pentru situatiile in care debitul urinar este mai mic decat 1.5 mL/min, la pacienti cu arsuri severe, precum si pentru monitorizarea functiei renale la pacienti tratati cu medicamente nefrotoxice6, se aplica pentru calcul formula Cockroft:

C (mL/min) = [(140 – varsta (ani)) x greutatea (kg)] / [72 x creatinina serica (mg/dL)].

La femei rezultatul se inmulteste cu 0.85. Ca o conditie, nivelul creatininei serice trebuie sa fie constant si determinarea se repeta dupa 24 ore6. Aceasta formula nu se aplica la bolnavii cu transplant renal, subiectii cu varste peste 70 ani, in  caz de obezitate si sindroame edematoase3.

La copii se aplica formula: C (mL/min) = 0.55 x lungimea corpului (cm) / creatinina serica (mg/dL) (la nou-nascuti la termen si in primul an de viata se inmulteste 0.45 cu lungimea corpului / creatinina serica)6.

De asemenea clearance-ul la creatinina poate fi estimat dintr-o singura determinare a creatininei serice utilizand normograme, pe baza varstei, greutatii si nivelului creatininei serice6.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

Scaderi

• nu prezinta semnificatie  diagnostica 

• flux sanguin renal redus (asociat cu deshidratare severa, soc sau obstructia arterei renale); • insuficienta cardiaca congestiva; • necroza tubulara acuta; • glomerulonefrite acute sau cronice; • pielonefrite cronice bilaterale avansate; • leziuni renale bilaterale avansate (rinichi polichistic, tuberculoze renale, cancer); • nefroscleroze1.

Limite si interferente

• Conditii fiziologice: efortul fizic si sarcina pot creste valoarea clearance-ului la creatinina. Clearance-ul la creatinina prezinta variatii circadiene, cele mai mici valori fiind in timpul noptii, cand pacientul doarme6.

• Conditii patologice: in caz de sindroame hiperkinetice, arsuri, intoxicatie cu monoxid de carbon, obezitate, edeme, ciroza, diabet, sindrom nefrotic, epuizare musculara6 se pot inregistra cresteri ale clearance-ului la creatinina1. In insuficienta cardiaca severa clearance-ul la creatinina este mai mic decat cel corespunzator ratei filtrarii glomerulare reale prin cresterea reabsorbtiei tubulare a creatininei6.

Spre deosebire de clearance-ul la inulina, care este metoda de referinta pentru determinarea ratei filtrarii glomerulare, valorile obtinute prin utilizarea clearance-ului la creatinina sunt mai mari, deoarece 10-14% din creatinina urinara este secretata de catre tubii renali6.

In general, masurarea clearance-ului la creatinina nu este necesara daca nivelul creatininei serice este >3 mg/dL. In aceste conditii rata filtrarii glomerulare este <20 mL/min/1.73 mp, iar devierea clearance-ului la creatinina catre valori crescute este semnificativa prin cresterea secretiei tubulare si a eliminarii intestinale a creatininei6.

Concentratiile serice scazute ale creatininei la sugari si copii fac testul dificil si inexact.

• Medicamente

Cresteri: aminoacizi, furosemid, metilprednisolon, carbenoxolona.

Scaderi: diazoxid, diuretice tiazidice, triamteren, heroina si canabis (efect tranzitoriu), medicamente care scad filtrarea glomerulara, cortizon, enalapril, epinefrina, lavarterenol (efect slab), blocanti ganglionari, histamina, isoproterenol, lisinopril, oxprenolol, propranolol, somatostatin, medicamente nefrotoxice5.

Bibliografie:

1. Giraldez R.R., Sabatine M.S., Morrow D.A., Mohanavelu S., McCabe C.H., Antman E.M., Braunwald E., Baseline Hemoglobin concentration and creatinine clearance composite laboratory index improves risk stratification in ST-elevation myocardial infarction American Heart Journal 2009 157 (3), 517-524. http://www.medscape.com/viewarticle/702434

2. Gouin-Thibault I., Pautas E., Mahe I., Descarpentries C., Nivet-Antoine V., Golmard J.L., Siguret V. Is modification of diet in renal disease Formula similar to Cockcroft-Gault formula to assess renal function in elderly hospitalized patients treated with low-molecular weight heparin? Journal of Gerontology: Medical Sciences, 2007, 62A, 11, 1300-1305.

3. Cockcroft D.W., Gault M.H. Prediction of creatinine clearance from serum creatinine. Nephron. 1976, 16, 1, 31-41.

4. Stevens L.A., Nolin T. D., Richardson M. M., Feldman H. I., Lewis J.B., Rodby R., Townsend R., Okparavero A., Zhang Y. L., Schmid C. H., Levey A.S. Comparison of drug dosing recommendations based on measured GFR and kidney function estimating. Am J Kidney Dis. 2009, 54 (1), 33-42. http://www.medscape.com/viewarticle/705850

5. Levey A.S., Bosch J.P., Lewis J.B., Greene T., Rogers N., Roth D., 1999 A more accurate method to estimate glomerular filtration rate from serum creatinine: a new prediction equation. Modification of Diet in Renal Disease Study Group. Ann Intern.Med. 199, 130, 6, 461-70.

6. Zakowski J.J., Brinkmann T. Chronic kidney disease: improvement in early diagnosis, Clinical Laboratory International, 2009, 32, 2, 12-14.

7. Hsu CY, Iribarren C, Mc Culloch CE, Darbinian J, Go A.S. Risk factors for end – stage renal disease : 25- year follow-up. Arch Intern Med., 2009, 169 (4) 342-50. www.f1000medicine.com/article/id/1157043/evaluation

8. Bongard F.S., Sue D.Y. Current critical care diagnosis and treatment, second edition, 2002, USA Mc Graw – Hill, pp 343.

9. Barclay L., Murata P. Rapid decline in renal function predicts CV, all-cause mortality in elderly. Arch Intern Med 2008,168, 2212-2218. http://cme.medscape.com/viewarticle/583403

10. Toy P., Masharani U. Can metformin induce anorexia in certain elderly patients? 2009 http:// www.medscape.com/viewarticle/703210

11. Roderick P.J., Atkins R.J., Smeeth L., Nitsch D.M., Hubbard R. B., Fletcher A.E., Bulpitt C.J. Detecting chronic kidney diseases in older people; what are the implications? Age and Ageing 2008, 37 (2), 179-186 http://www.medscape.com/viewarticle/573722

12. Coca S.G. Acute Kidney injury in elderly people, Am J Kidney Dis. 2010;56(1):122-131.

13. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 274-277.

14. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

15. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Creatinine Clearance. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.

16. Natalia Mitrica-Kondi. Biochimie. In Laboratorul Clinic. Editura Medicala, Romania, 1981, 311-312.

17. Norbert W Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 188-189.

18. Lothar Thomas. Kidney and urinary tract. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 371-374.

19. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/18433-clearance-ul-de-creatinina-scazut-la-varstnici.html

20. http://www.csid.ro/analize-medicale/clearence-creatinina-11264828/

artrita

Ce beneficii aduce glucozamina in tratamentul osteoartritei?

Glucozamina este unul dintre cele mai cunoscute suplimente alimentare. Majoritatea studiilor clinice cu glucozamina au analizat efectele sale la pacientii cu osteoartrita de genunchi. Rezultatele acestor studii sunt contradictorii. Totusi, nu exista date clare care sa contraindice tratamentul cu glucozamina la pacientii cu osteoartrita. Efectele secundare ale tratamentului cu glucozamina sunt minore, ca si interactiunile medicamentoase. Doza uzuala este de 500 mg de 3 ori pe zi. Majoritatea studiilor efectuate pana in prezent au evaluat preparatul de glucozaminsulfat si au aratat beneficii dupa 30-90 zile de tratament. De aceea, tratamentul cu glucozamina se recomanda a fi urmat o perioada de 60 de zile. Decizia de a continua sau nu terapia apartine, de cele mai multe ori, pacientilor.

 Ce este artrita?

Artrita este o boala ce se manifesta prin inflamarea articulatiilor. Este o deteriorare a osului unei articulatii ce incepe sa se uzeze odata cu inaintarea in varsta sau dupa un accident. In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatie. Artrita este foarte des acompaniata de dureri, ce mai poarta numele de artralgii.

Cauzele artritei
Se cunosc aproximativ 100 de tipuri de artrita iar numarul lor pare ca creasca in continure. Exista atatea cauze cate tipuri de artrita sunt. De la uzura cartilajului odata cu varsta, osteoartrita, pana la inflamarea articulatiei data de hiperactivitatea sistemului imun – artrita reumatoida.

Printre cauzele cele mai frecvente ale artritei se numara:

– traumatismele;
– afectiunile metabolice;
– factorii genetici;
– infectiile;
– autoimunitatea, o reactie imuna a organismului indreptata impotriva propriilor tesuturi.

artrita

Tipuri de artrita

– osteoartrita;
– artrita genunchiului;
– artrita reumatoida;
– artrita psoriazica ;
– artrita juvenila reumatoida;
– artrita reactiva;
– guta ;
– artrita din bolile inflamatorii intestinale.
Simptomele artritei
Specifice artritei sunt durerile, adesea nocturne ce va pot trezi din somn. Dimineata, articulatiile isi regasesc mobilitatea doar dupa o perioada de incalzire, a carei durata constituie un bun martor al gradului de inflamatie.

Local, pielea este roz sau rosie, articulatia este adesea umflata, dureroasa, calda, poate prezenta o efuziune de lichid sinovial si nu in ultimul rand nefunctionala (miscarile se realizeaza cu greutate si nu cu amplitudinea dorita).

Alte simptome pot fi: febra, inflamarea ganglionilor, scaderi in greutate, oboseala.

Diagnosticul de artrita

Medicii la care trebuie sa apelati sunt medicul reumtolog si medicul ortoped.
Diagnosticul se bazeaza pe examinarea clinica, anamneza are un rol foarte important precum si pe analizele de laborator si pe baza radiografiilor. Daca la examenul local se observa prezenta de lichid sinovial la nivelul articulatiilor, este nevoie de prelevarea acestuia pentru a fi analizat. Analiza acestuia, dupa prelevarea prin artrocenteza (punctionarea articulatiei), permite confirmarea caracterului inflamator al bolii si cautarea germenelui patogen sau a microcristalelor. La nevoie, poate fi realizata, sub anestezie locoregionala, o biopsie a membranei sinoviale combinata cu o artroscopie, care permite controlul vizual.

Tratament artrita

In majoritatea cazurilor tratamentul presupune analgezice si antiinflamatoare pentru a atenua durerea si inflamatia. Unele artrite necesita un tratament specific: antibiotice pentru artritele septice, uricozurice in cazul gutei, antiinflamatoare si corticosteroizi in poliartrita reumatoida.
Tratamentul artritelor septice trebuie sa fie precoce, deoarece leziunile osului si cartilagiilor, ca urmare a actiunii germenelui, pot deveni ireversibile in cateva zile. Se poate sa se inceapa un tratament cu antibiotice, care va fi ajustat atunci cand germenele va fi cunoscut si sensibilitatea sa la diverse antibiotice va fi precizata. Un repaus de cateva zile, cu imobilizarea articulatiei sau articulatiilor, este recomandat.

Unele artrite inflamatorii aseptice pot antrena deformatii sau distrugeri articulare, necesitand uneori o artroplastie (inlocuirea articulatiei cu o proteza), chiar o artrodeza (fuzionarea chirurgicala a oaselor articulatiei).

Un diagnostic timpuriu si un tratament adecvat pot ajuta la prevenirea leziunilor ireversibile ale articulatiilor si a dizabilitatilor. Urmarea corecta a tratamentului, odihna, fizioterapia si uneori operatia pot ameliora si si pot face viata mult mai usoara pentru bolnavii cu artrita. Nu temporizati tratamentul unei artrite pentru ca ea poate trece usor in stadiul de artroza, care nu poate fi tratata ci doar ameliorata.

Glucozamina si condroitinsulfatul sunt suplimente alimentare folosite pentru incetinirea progresiei modificarilor anatomice osteoarticulare si a simptomelor osteoartritei. Glucozamina este un aminomonozaharid endogen sintetizat din glucoza si utilizat pentru sinteza glicoproteinelor si glucozaminoglicanilor. Este intalnita in aproape toate tesuturile umane, concentratiile cele mai mari gasindu-se in cartilaje. Se prezinta sub mai multe forme: sulfatul de glucozamina, N-acetil-glucozamina, clorura de glucozamina, izomer dextrorotator. ~nca nu se cunoaste care dintre forme este cea mai eficienta. Sarea de sulfat de glucozamina formeaza o jumatate din subunitatea de dizaharida a keratansulfatului, care este scazut la pacientii cu osteoartrita. Acidul hialuronic, intalnit in cartilajul articular si fluidul sinovial, este alcatuit din unitati de acid glucuronic si N-acetilglucozamina. Mecanismele posibile de actiune ale glucozaminei, care ar avea un efect condroprotector, includ stimularea directa a condrocitelor, incorporarea sulfatilor in cartilaj si protectia impotriva proceselor de degradare din organism. Totusi, mecanismul exact de actiune al glucozaminei nu este cunoscut.

Efectele glucozaminei au fost studiate intens, in special pentru tratamentul afectiunilor articulatiei temporomandibulare si artritei reumatoide, insa cele mai multe studii au fost focalizate asupra tratamentului osteoartritei. Doua dintre cele mai mari studii placebo-controlate s-au desfasurat in Europa si au utilizat glucozaminsulfatul (1,2). ~n anul 2001, in Belgia a fost initiat un studiu pe 212 persoane cu osteoartrita a genunchiului, care au fost urmarite timp de 3 ani si au primit fie placebo, fie sulfat de glucozamina, in doza de 1500 mg/zi; acesti pacienti au fost evaluati utilizand indexul de osteoartrita Western Ontario and McMaster Universities (WOMAC) (1). Acest index este des folosit in cercetarea clinica pentru a evalua gradul durerii si a rigiditatii articulare, ca si afectarea functionala determinata de osteoartrita. Studiul a aratat ca pacientii care au luat glucozaminosulfat  au prezentat o reducere usoara a intensitatii durerii si o reducere a ingustarii articulare (masurata radiografic) in comparatie cu placebo. Ambele diferente au fost semnificative statistic; totusi, nu a existat corelatie intre ameliorarea simptomelor si modificarile radiologice (1). Al doilea studiu, desfasurat in 2002 in Cehia, pe 202 pacienti cu osteoartrita de genunchi, urmariti timp de 3 ani, a aratat o ameliorare semnificativa statistic a simptomelor si a rigiditatii articulare in comparatie cu placebo (2).

O metaanaliza din 2005 a inclus 20 de studii randomizate controlate, totalizand 2570 de pacienti (3). Rezultatele au fost urmatoarele: niciunul dintre studii nu a analizat eficienta pe termen lung si nici toxicitatea glucozaminei; niciun studiu nu a analizat efectul diferentiat in functie de articulatie si de severitatea afectarii articulatiei; niciun studiu nu a cercetat doza optima si nici calea optima de administrare; in sfarsit, nu s-a demonstrat efectul glucozaminei asupra progresiei pe termen lung a osteoartritei.

Cel mai mare studiu, National Institues of Health-funded Glucosamine/chondroitin Arthritis Intervention Trial (GAIT), desfasurat in 2006, nu a putut concluziona daca glucozamina este utila in tratamentul osteoartritei (4). GAIT a fost primul trial clinic major care a facut o comparatie directa intre glucozamina, condroitina, combinatia glucozamina/condroitina, un inhibitor de ciclooxigenaza si placebo. A inclus peste 1500 de pacienti, care au fost urmariti timp de 6 luni. Autorii au concluzionat ca, in comparatie cu placebo, glucozamina singura sau in combinatie cu condroitina nu reduce semnificativ durerea dupa 6 luni de tratament la pacientii cu osteoartrita de genunchi. Ei au sugerat ca o combinatie a celor doua poate fi eficienta la un subgrup de pacienti cu durere moderata sau severa de genunchi. Un studiu din 2008 cu sulfatul de glucozamina administrat la peste 200 de pacienti cu osteoartrita de sold nu a aratat nicio ameliorare a simptomelor sau incetinire a progresiei artritei in comparatie cu placebo (5).

Preparatele topice de glucozamina in combinatie cu condroitina au fost utilizate in cateva studii mici, randomizate, dublu-orb, placebo-controlate, cu rezultate favorabile (6,7). Un studiu a aratat o ameliorare semnificativa statistic a durerii dupa 8 saptamani de tratament cu un preparat de glucozamina/condroitina in comparatie cu placebo (7). S-au facut de asemenea studii care au sugerat ca adaugarea glucozaminei la antiinflamatoriile nonsteroidiene ar putea sa reduca utilizarea antiinflamatoriilor la acesti pacienti (8). Deoarece efectul antiinflamator al glucozaminei este diferit de cel al antiinflamatoriilor nonsteroidiene, exista posibilitatea unui efect sinergic al celor doua in ameliorarea inflamatiei articulare (9).

Un studiu din 2007 dublu-orb, placebo-controlat, pe 51 de pacienti japonezi cu artrita reumatoida a aratat ca o doza zilnica de 1500 mg glucozamina a redus semnificativ simptomele acestor pacienti. Totusi, testele sanguine de inflamatie nu au fost imbunatatite.

Efectele secundare ale glucozaminei sunt in general rare si minore. Glucozamina este produsa din cochilii si carapace de crustacee (homar, crab, creveti, scoici). Totusi, proteinele antigenice asociate cu alergiile la fructe de mare nu se gasesc in cochilii si de aceea nu au fost raportate cazuri de reactii alergice la indivizii cunoscuti cu astfel de reactii la fructele de mare (10). De asemenea, nu s-au gasit interactiuni semnificative medicamentoase ale glucozaminei.

Cele mai frecvente efecte secundare ale sulfatului de glucozamina administrat per os sunt durerea epigastrica, senzatia de arsura epigastrica, diareea, greata (11). S-a emis ipoteza ca utilizarea glucozaminei la pacientii cu diabet ar reduce eficienta medicamentelor antidiabetice. Pana azi insa, aceasta ipoteza a fost infirmata, nedovedindu-se ca glucozamina ar afecta sensibilitatea la insulina sau ar induce rezistenta la insulina (12). Totusi, se recomanda monitorizarea mai atenta a glicemiei la pacientii diabetici care iau preparate de glucozamina.

Ca forme de prezentare, glucozamina se gaseste sub forma de tablete, capsule, pudra sau chiar forma lichida. Doza uzuala este de 500 mg de 3 ori pe zi. Majoritatea studiilor efectuate pana in prezent au evaluat preparatul de glucozaminsulfat si au aratat beneficii dupa 30-90 de zile de tratament. De aceea, tratamentul cu glucozamina se recomanda a fi urmat o perioada de 60 de zile. Decizia de a continua sau nu terapia le apartine, de cele mai multe ori, pacientilor.

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/19550-glucozamina-in-tratamentul-osteoartritei-%E2%80%93-exista-beneficii-dovedite.html

http://www.divahair.ro/sanatate/reumatologie/artrita_sau_inflamarea_articulatiilor_-_simptome_si_tratament

farmacist-sef

Obligatiile farmacistului-sef sunt mai multe decat credem!

Sa vorbim despre oamenii in mainile carora, nu de putine ori, este lasata intreaga activitate de management a activitatii de farmacie. Farmacistul-sef are, in exercitarea functiei, urmatoarele obligatii:

a) trebuie sa se informeze asupra tuturor aspectelor si cerintelor legate de functia pe care o indeplineste;
b) trebuie sa se asigure ca toti membrii personalului aflat in subordinea sa sunt informati asupra atributiilor profesionale pe care trebuie sa le indeplineasca;
c) trebuie sa transmita instructiunile clar pentru a impiedica orice risc de eroare; in masura posibilitatilor, el va transmite in scris proceduri standard de operare;
d) se asigura ca membrii personalului aflat in subordinea sa isi indeplinesc atributiile in conformitate cu prevederile legale, dar si cu competenta si aptitudinile personale;
e) trebuie sa respecte independenta profesionala a farmacistilor din subordine;
f) se asigura ca echipamentele, localul si utilitatile de la locul de munca sunt mentinute la standardele acceptate pentru desfasurarea in bune conditii a activitatilor profesionale;
g) se asigura ca toate activitatile profesionale desfasurate sub controlul sau, precum si cele exercitate de el personal sunt supuse asigurarii de raspundere profesionala;
h) se asigura ca toate masurile privind pastrarea confidentialitatii sunt efective;
i) are datoria sa notifice colegiului pe raza caruia isi desfasoara activitatea orice schimbare de interes profesional privind membrii personalului din subordinea sa ori functia sa;
j) trebuie sa accepte, in masura posibilitatilor, elevi si studenti, pentru indeplinirea stagiului de practica in unitatea pe care o conduce.”

farmacist-sef

Codul precizeaza, pentru a sublinia importanta functiei, obligatia farmacistului ca, inainte de a ocupa o functie de conducere, are obligatia „sa se autoevalueze si sa se asigure ca este capabil sa indeplineasca toate responsabilitatile acestei functii”.

Precizarea este binevenita, dat fiind faptul ca o serie de activitati de ordin administrativ si de conducere fac ca munca farmacistului-sef sa fie mult mai grea fata de a subalternului, chiar daca cerintele privind deciziile profesionale sunt aceleasi. Practic, in fiecare farmacist-sef avem un mic manager, gestionar, economist etc… De aceea, pentru aceste functii, de multe ori sunt cerute si alte abilitati decat cele strict referitoare la profesia de farmacist, cum ar fi: un bun utilizator al calculatorului, o persoana cu initiativa si cu un simt al raspunderii foarte dezvoltat etc.

Nu trebuie sa uitam ca prin certificatele de membru in Colegiul Farmacistilor este atestata pregatirea in domeniul farmaceutic, insa pentru celalalte activitati desfasurate in mod tangential de catre farmacistul-sef, acesta are posibilitatea dobandirii unor certificate de absolvire care sa ii ateste pregatirea in domeniile conexe (gestiune, tehnica de calcul etc.).

Colegiul Farmacistilor din Romania apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai in toate sferele de activitate; apara onoarea, libertatea si independenta profesionala a farmacistului, precum si dreptul acestuia de decizie in exercitarea actului profesional; asigura respectarea de catre farmacisti a obligatiilor ce le revin fata de pacient si de sanatatea publica.

De altfel, fata de recenta aderare si fluxul informational accesibil prin INTERNET, pentru a putea fi informat asupra noilor tratamente, substante, medicamente etc…, devin aproape indispensabile cunoasterea unei limbi straine (in principal engleza) si utilizarea calculatorului.
Pana data viitoare, cand vom vorbi despre competente profesionale si obligatia de confidentialitate, va doresc numai bine…

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/revista-e-galenus-2007/105.html

http://www.colegfarm.ro

acnee

Acneea: tratamentul cu retinoizi

Rezumat: Acnea este o infectie a pielii care afecteaza glanda sebacee si/sau foliculul pilos si este insotita de diferite grade de inflamatie. Retinoidul cel mai administrat  pe cale generala in tratamentul acneei este isotretinoinul, fiind unicul medicament care actioneaza in toate verigile etiologice ale acneei. Insa efectele secundare ale retinoizilor nu trebuie neglijate, de aceea tratamentul se va prescrie si se va urma sub supravegherea medicului.

Abstract: Acne is a skin infection that affects the sebaceous gland and / or hair follicle and is accompanied by various stages of inflammation.The most systemic administrated retinoid for acne treatment is isotretinoin, the only drug that works in all etiological links of acne. But the side effects of retinoids should not be neglected, so treatment should be prescribed and  followed under medical supervision.

Predispozitia genetica, dezechilibrele hormonale si anumite produse cosmetice favorizeaza producerea cosurilor. In general, acneea este asociata cu varsta pubertatii, insa, in ultimii ani, tot mai multi adulti se confrunta cu forme severe ale bolii. Exista numeroase produse pe piata pentru tratarea acneei, insa multe dintre ele nu si-au dovedit inca stiintific efectul.

Totusi, o combinatie de tratamente poate reduce vizibil intinderea si severitatea acneei in foarte multe cazuri. Aceste tratamente care sunt cu adevarat eficiente au si un mare potential de producere de efecte secundare si au nevoie de monitorizare. Pentru normalizarea ciclului de viata al celulelor foliculare, in tratarea acneei se foloseste un grup de medicamente numit retinoizi.

Retinoizii sunt derivati din Vitamina A iar actiunea lor in tratamentul acneei depinde de modul de administrare al acestora: topic sau general.  Principala actiune a retinoizilor aplicati topic este de a inhiba proliferarea keratinocitelor in folicul, prevenind formarea comedoanelor . Alt efect benefic descoperit recent este cel antiinflamator. Nu au efecte antibacteriene.  Tratamentul local este indicat in formele usoare si medii de acnee, in formele mai grave se recomanda tratamentul sistemic.

Exista trei generatii de retinoizi: I. Tretinoin

II. Isotretinoin, Acitretin

III. Adapalene, Tarazotene

acnee_hormonala_01_7aec6b4437

Generatia intai:Tretinoinul

Cel mai vechi si inca utilizat cu succes retinoid si in ziua de azi este tretinoinul in concentratii de la 0,01% -0,05%  (Retin-A, Smooderm). Tretinoinul, ca si ceilalti retinoizi, are efecte foarte bune in prevenirea aparitiei comedoanelor prin inhibarea hiperkeratozei in folicul. Tretinoinul este cel mai rau suportat retinoid.

Generatia a doua: Isotretinoinul este utilizat atat local, cat si general. Local e cunoscut pe piata romaneasca Isotrexul, fiind o combinatie intre Isotretinoin si Eritromicina. Avand in vedere ca retinoizii nu au niciun efect antimicrobian, aceasta combinatie este una reusita, astfel, cu un singur preparat actionandu-se asupra mai multor verigi care duc la formarea acneei:

  • inhibarea keratinizarii;
  • efectul antiinflamator;
  • efectul antimicrobian.

Efectele secundare sunt mai putin probabile decat la tretinoin.

Acitretinul: analog aromatic de sinteza al acidului retinoic. Normalizeaza procesele de proliferatie, diferentiere si keratinizare ale epidermului  in psoriazis printr-un mecanism inca necunoscut. Este foarte liposolubil si patrunde usor in toate tesuturile, depaseste toate barierele biologice, inclusiv placentara si mamara. Are proprietati teratogene exprimate. Se retine in organism timp foarte indelungat si, dupa cura de tratament, femeilor de varsta reproductiva li se recomanda contraceptia timp de 2 ani.

Generatia a treia

Adapalenul este cel mai bine tolerat retinoid. Fata de retinoizii din generatiile precedente are un efect antiinflamator mai puternic. La fel si efectul de inhibare al keratinizarii foliculului pilos este mai pronuntat. Produsul comercial mai cunoscut este Differin (gel, crema 0.1%).

Tazarotenul (produsul comercial Tazorac) este cel mai nou retinoid. Efectele sale sunt similare, poate si mai bune decat cele ale Adapalenului, dar nu este la fel de bine tolerat ca acesta.

Nici Adapalenul, nici Tazarotenul nu se intalnesc inca pe piata romaneasca.

Tratamentul topic cu retinoizi: retinoizii topici pot fi folositi singuri in tratamentul acneei sau asociati cu alte produse.

Retinoizii sunt alegerea de prima intentie in tratamentul acneei datorita faptului ca reduc posibilitatea de a se bloca canalul foliculului pilos prin normalizarea keratinizarii, pe de o parte, si prin efectul antiinflamator pe de alta parte. Este tratamentul ideal pentru curatarea fetei de puncte negre si albe.

Efectele secundare ale retinoizilor aplicati local:

  • roseata;
  • descuamare;
  • uscare a pielii;
  • senzatii de mancarime;
  • sensibilitate crescuta la soare, vant, rece;
  • posibila aparitie tranzitorie a petelor hiper sau depigmentate;
  • vezicule;
  • iritatii.

Nu este cunoscut efectul asupra copiilor pana la 12 ani. Nu se recomanda administrarea retinoizilor topici in perioada alaptarii.

Tratamentul sistemic cu retinoizi

Spre deosebire de retinoizii aplicati local, retinoizii administrati general au un rol important in reducerea secretiei sebacee care este  factorul determinant in aparitia acneei, din acest motiv administrarea retinoizilor sistemic actioneaza la “radacina” aparitiei bolii.

Isotretinoinul este un retinoid derivat de vitamina A, care se gaseste in cantitati mici in organismul uman. Este cel mai utilizat retinoid pe cale generala,fiind unicul medicament care actioneaza pe toate verigile etiologice ale acneei: scade secretia de sebum, regleaza keratinizarea in folicul, scade numarul de Propionibacterium acnes, scade inflamatia. Rareori, este folosit ca medicatie chimioterapica pentru prevenirea si tratarea a diverse tipuri de cancer de piele. Este comercializat ca Accutane, Amnesteem, Claravis, Decutan, Isotane, Sotret, Oratane, Roaccutane.

Tratamentul pentru acneea severa a fost mult timp reprezentat de antibiotice precum tetracicline sau eritromicina. Apoi, tratamentul a constat in doze ridicate de vitamina A cu efect in reducerea secretiei de sebum, dar din cauza efectelor adverse, s-a renuntat la aceasta terapie.

Dezvoltarea isotretinoinului (1982) de catre Hoffman-La Roche a fost un mare pas in tratamentul acneei, in prezent fiind utilizat in tratamentul acneei in care alte medicatii au dat gres.(1) Desi s-a observat ca dozele mici sunt mai eficiente, inca sunt utilizate dozele recomandate de La Roche.(2) Administrat in doze de 0,5 – 1,0 mg/kg corp/zi pe o perioada de 6 saptamani scade secretia sebacee cu 90%. ~n aceeasi doza scade hiperkeratoza din folicul cu circa 50%. Nu se cunoaste mecanismul exact prin care isotretinoinul actioneaza asupra hiperkeratozei.  Isotretinoinul nu are niciun efect antibacterian direct, dar prin modificarea conditiilor in folicul, prin scaderea secretiei sebacee si schimbarea microclimatului, numarul de Propionibacterium acnes scade dramatic, evidentiindu-se efectul antiinflamator.

In ciuda efectelor benefice in tratamentul acneei, retinoizii sunt folositi cu precautie din cauza efectelor secundare majore pe care le pot avea. Tratamentul sistemic cu retinoizi se face in cazurile severe de acnee cand alte tratamente topice nu au dat rezultat.

download-1

Efectele secundare ale isotretinoinului

Un  efect secundar grav al retinoizilor topici este teratoginitatea. Conform studiilor lui Stern, 50% din femeile insarcinate care au luat isotretinoin au pierdut sarcina, inca 50% din cele  care au dus sarcina pana la sfarsit au nascut copii cu grave malformatii osoase si cardiace. Din acest motiv trebuie luat cu prudenta si asigurat ca pacienta nu este insarcinata. Nu se recomanda ramanerea insarcinata dupa administrarea retinoizilor intre 6-12  luni.(3)

Unele studii arata ca isotretinoinul poate da depresii, uneori chiar cazuri de suicid. E important ca familia pacientului sa raporteze medicului daca observa modificari in comportamentul persoanei in cauza.(4)

Hepatotoxicitatea este alt efect secundar al retinoizilor. Se  evita consumul de alcool si alte substante cu toxicitate crescuta. Trebuie facute analize inainte de inceperea tratamentului si in timpul acestuia.

Durerile articulare sunt efecte secundare mai des intalnite la cei care fac exercitii fizice mai intense.

Alte efecte secundare sunt uscaciunea pielii si a mucoaselor (buzele, ochii), sensibilitate mai crescuta la soare, vant, rece. Aparitia unor scuame secundare xerozei tegumentului este posibila.

Pe durata tratamentului si inca 5-6 luni dupa tratament se  evita efectuarea oricarei forme de peeling si a epilarii cu ceara.

Acneea – cauze

În cele mai multe cazuri, acneea este produsul unor pori înfundaţi, o afecţiune a epidermei apărută ca urmare a unei hipersecreţii a glandelor sebacee.

Pe faţă, pe gât şi pe spate se regăsesc cele mai multe glande sebacee care au capacitatea de a produce o substanţă uleioasă, numită sebum, ce ajută pielea să fie impermeabilă şi, în plus, o ajută să nu se usuce.

Apoi, trebuie să ştim că acneea nu este cauzată de infecţii, dar cu toate astea infecţiile pot înrăutăţi situaţia.

Astfel, acneea este rezultatul unor factori multipli precum celulele de piele moarte, sebumul în exces, înmulţirea bacteriilor şi o componentă hormonală.

Acneea şi impactul ei asupra vieţii sociale

Cum bine ştim, acneea nu cauzează numai un disconfort fizic, ea poate avea un impact major şi asupra vieţii sociale. Mai ales asupra tinerilor, foarte preocupaţi de aspectul lor fizic.

Din pricina acneei se pot simţi stânjeniţi, tind să evite contactele vizuale, se retrag, uneori până la izolare. Din teama de a nu fi respinşi şi evaluaţi negativ, tind să ezite interacţionarea, mai ales cu persoane de sex opus, pentru că se simt neîncrezători.acnee

Interactiunea isotretinoinului cu alte medicamente

Tetraciclinele nu se vor lua impreuna cu isotretinoinul. Ambele pot creste tensiunea intracraniana. ~n plus, tetraciclinele au un efect fototoxic. Isotretinoinul creste si el sensibilitatea pielii fata de soare.

Alcoolul (intalnit in unele medicamente) potenteaza  enzimele care duc la metabolizarea mai rapida a isotretinoinului. Astfel scade eficienta isotretinoinului.  Pe de alta parte, ambele se metabolizeaza in ficat avand si un efect toxic asupra acestuia.

Ketokonazolul interactioneaza cu isotretinoinul, acesta din urma nu se mai elimina din organism si creste posibilitatea aparitiei efectelor secundare si chiar a intoxicatiilor.

Vitamina A sau suplimentele alimentare ce contin Vitamina A pot provoca intoxicare, isotretinoinul fiind si el un derivat al Vitaminei A.

Isotretinoinul scade concentratia in sange a carbamazepinei, din acest motiv se va evita administrarea isotretinoinului la pacientii tratati cu carbamazepina.

Se  evita administrarea acidului salicilic si a indometacinului la pacientii tratati cu isotretinoin.

In concluzie, desi isotretinoinul este un medicament care actioneaza in toate verigile etiologice ale acneei, trebuie folosit cu precautie din cauza efectelor secundare majore pe care le poate avea, fiind obligatorie supravegherea medicala pe durata tratamentului.

SURSE:

1. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/19486-acneea-tratamentul-cu-retinoizi.html

2. http://www.csid.ro/health/sanatate/acneea-cauze-prevenire-si-remedii-10339170/

Detectarea deficitului de fier din organism

Evaluarea anemiei prin analize curente de laborator include determinarea din ser a sideremiei (fierului seric), a capacitatii totale de legare a fierului (masura  indirecta a transferinei), a saturarii transferinei, precum si masurarea parametrilor hematologici, respectiv hemoglobina, hematocritul, volumul mediu eritrocitar,  distributia eritrocitara. Cu exceptia acestor teste care pot sa indice un posibil deficit al fierului in organism, o serie de determinari ale feritinei, in principal, dar si ale receptorului solubil pentru transferina, permit evidentierea stadiilor deficitului de fier.

Deficitul de fier din organism evolueaza in cursul mai multor stadii. Intr-un prim stadiu se constata o diminuare a stocarii fierului, neasociata cu o disfunctie specifica, dar exprimata prin niveluri scazute ale feritinei, care este o proteina a reactiei de faza acuta. In stadiul intai, nivelurile parametrilor hematologici se mentin la valori normale, comparativ cu modificarea rapida a concentratiilor feritinei (scaderea acestora imediat dupa ce nu se mai evidentiaza depozite de fier in maduva, dar inainte de modificarile specifice din anemia feripriva, respectiv scaderea sideremiei, a saturatiei transferinei, scaderea hemoglobinei si modificarea morfologiei eritrocitare. s3t. O hemoleucograma normala nu exclude posibilitatea existentei unui deficit de fier in organism, dar reflecta absenta din punct de vedere hematologic a modificarilor functionale. In cel de-al doilea stadiu se observa concentratiile scazute de fier seric, cresterea numarului de receptori pentru transferina, si este afectata eritropoieza s4,5t. In acest stadiu pacientii manifesta o reducere a capacitatii lor de efort.

Nivelurile de hemoglobina, in stadiul II al deficitului de fier, pot indica o anemie, dar dificil de detectat prin utilizarea arbitrara a unei valori prag. Cel de-al treilea stadiu se caracterizeaza printr-o scadere semnificativa a nivelului de hemoglobina si diminuarea volumului eritrocitar mediu. In cel de-al patrulea stadiu este evidenta anemia microcitara hipocroma. In stadiul cinci, ultimul, deficitul de fier afecteaza tesuturile si se pot constata la pacienti semnele clinice si simptomele anemiei. Diagnosticul anemiei cu deficit de fier presupune o anamneza care sa mentioneze mai ales hemoragiile oculte. Inaintea altor investigatii, anemia poate, de exemplu, sa reprezinte indiciul unui cancer gastrointestinal.

Ce este anemia?

anemia

Oboseala, ameteala, ten palid si dureri de cap? Daca te confrunti adesea cu astfel de probleme s-ar putea sa suferi de anemie.
Pentru a stii cum sa o combati trebuie mai intai sa stii cu ce te confrunti, astfel incat, atunci cand apar simptome, sa iei boala din pripa.

Ce este anemia

Anemia apare atunci cand in organism nu exista suficiente celule rosii sanatoase pentru a purta oxigenul prin corp. Celulele rosii s-ar putea sa nu aiba suficienta hemoglobina, o proteina care genereaza culoarea rosie a sangelui. Anemia afecteaza una din zece femei, dar si barbatii si copiii pot suferi de ea.

Simptomele anemiei

Daca se intampla sa te simti deseori obosit, chiar daca ai dormit bine si suficiednt noaptea, si simti ca nu ai suficienta energie pentru a-ti desfasura activitatile zilnice, se prea poate sa suferi de anemie. Totodata, printre simptome se mai numara si problemele legate de memorare si chiar schimbari bruste ale starii de spirit.

Slabiciunea generala, ameteala, tenul palid, durerile de cap, amorteala la nivelul mainilor si al picioarelor, dar si temperatura corporala scazute fac parte, la randul lor, din simptomele anemiei.

Exista si simptome asociate, de regula, cu problemele de inima care pot aparea pe fondul anemiei. Oamenii care sufera de aceasta au mai putin oxigen in sange, motiv pentru care inima trebuie sa lucreze in plus pentru a pompa suficient oxigen catre organe. Printre simptomele anemiei asociate cu afectiunile cardiace se numara aritmia, taierea rasuflari si dureri in piept.

Cauzele anemiei

Deficienta de fier este una dintre cele mai comune cauze ale anemiei. Fierul din suplimente si cel din plante nu se absorba atat de bine ca fierul din carnea rosie. Asadar, anemia este adesea corelata cu stilul alimentar de zi cu zi. Mai mult de atat, exista si produse alimentare consumate des care au capacitatea de a zadarnici absorbtia fierului, fapt ce duce la o deficienta in corp. Printre acestea se numara produsele lactate, alimentele bogate in calciu si suplimentele cu calciu, dar si cafeaua si ceaiul.

Deficienta de vitamina B12 si acid folic in corp poate favoriza anemia, caci organismul are nevoie de aceste doua elemente pentru a produce celule rosii. Un regim alimentar sarac in vitamina B12 si acid folic poate cauza anemie. Pe de alta parte, exista si boli autoimune sau probleme digestive care cauzeaza o proasta absorbtie a B12, chiar daca alimentatia este bogata. Produsele animale si cerealele integrale sunt surse bune de vitamina B12, in timp ce acidul folic se gaseste in legume si vegetalele verzi, in fructe, in fasole uscata si mazare.

Sangerarile sunt la randul lor o cauza des intalnita a anemiei, mai ales in cazul femeilor care pierd mult sange in timpul mestruatiei. Totodata, o interventie chirurgicala, ulcerul sau o rana care la randul ei a sangerat mult poate lasa cale libera instalarii anemiei.

Oricum, dincolo de simptomele aferente anemiei, un diagnostic exact trebuie pus de medicul specialist in baza unor analize de sange, iar suplimentele de fier trebuie luate la recomandarea doctorului, astfel in sa fie in cantitatea potrivita pentru a se evita o supraincarcare a corpului cu fier care poate deveni toxica si periculoasa pentru organism.

Cum prevenim anemia

Dat fiind ca multe dintre deficientele care dau nastere anemiei sunt asociate cu alimentatia, tot in alimentatie se afla si salvarea sau cel putin prevenirea. Un regim bogat in fructe si legume verzi, peste, banane si carne rosie (cu moderatie, insa), dar si cereale integrale ajuta la prevenirea si la tratatea anemiei. Alimentele bogate in fier (carne rosie, tofu, linte, fasole, legume cu frunze verzi) trebuie insotite, la masa, de alimente bogate in acid folic (paine din faina integrala, cereale integrale), iar pe parcursul zilei este indicat un aport crescut de vitamina C care ajuta la absorbtia fierului de catre organism.

Feritina reprezinta un indicator sensibil al nivelului de stocare a fierului in organism, modificandu-se rapid in cursul anemiei, al bolilor cronice inflamatorii, al infectiilor, al bolilor ficatului si in consumul excesiv de alcool. In literatura de specialitate straina, anemia din boala cronica este considerata anemia raspunsului inflamator s6t.

Nivelurile feritinei sunt crescute in anemia raspunsului inflamator, dar si in anemia prin deficit de fier. Din acest motiv este dificil sa se diferentieze cele doua anemii si, in consecinta, atunci cand valorile feritinei sunt mari, se solicita evidentierea histologica, prin medulograma si coloratie Perls s3, 6, 7, 8t. In anemia raspunsului imun apar concentratii ale hemoglobinei, intre 9.5-10.5 g/dl, care pot reveni la valori apropiate de cele normale odata cu ameliorarea bolii cronice s8t.

In accidentul cerebral, nivelurile crescute de feritina, ca index al stocarii fierului intracelular, sunt asociate cu un prognostic negativ, deoarece incarcarea cu fier poate sa anuleze beneficiul tratamentului trombolitic (9).

Intr-un studiu recent privind nivelurile feritinei la femei in premenopauza si respectiv, in postmenopauza, se specifica faptul ca nivelurile acestui parametru raman constante in premenopauza. Modificari cum sunt cresterea consumului de produse din carne si a consumului de alcool, constatate la femei in postmenopauza,  conduc la o crestere a absorbtiei fierului care, la randul ei, explica nivelurile crescute ale feritinei in menopauza s10t.

In ansamblu, nivelurile crescute ale feritinei sunt defavorabile eritropoezei, deoarece apare, din punct de vedere functional, un deficit al fierului (in vederea eritropoezei, fierul este insuficient, dar apare stocat in feritina). Niveluri ale feritinei mai mari de 40 micrograme/L si un procent mic de saturare a transferinei se caracterizeaza, din punct de vedere functional, ca fiind un deficit latent de fier.

Dimpotriva, niveluri ale feritinei mai mici de 12 micrograme/L indica la adulti o epuizare a fierului stocat.

Evaluarile  receptorului pentru transferina sunt utilizate in vederea detectarii deficitului de fier la nivel celular. Acest receptor solubil, localizat pe membrana celulara, reprezinta componenta circulanta a receptorului pentru transferina. Receptorii pentru transferina permit transferul in celula al fierului sub forma de fier legat de transferina. Cand aportul de fier este insuficient, exista un mecanism de reglare care determina cresterea numarului de receptori pentru transferina. Aceasta crestere a numarului de receptori se constata numai in cazul pacientilor cu anemie prin deficit de fier s1t, modificarile valorilor obtinute la testul receptorilor pentru transferina precedand modificarile volumului eritrocitar mediu.

Totusi, F.H.Wians si A.E.Mast considera, pe baza investigatiilor lor, ca rezultatele determinarilor receptorului pentru transferina mai degraba ar completa decat substitui datele analizelor curente de care se tine cont la stabilirea unui diagnostic s8, 11t.

In masura in care este posibila alegerea testelor in vederea efectuarii lor, determinarea, de exemplu a feritinei, mai sensibila  ca test decat analizele curente, ar trebui utilizata mai frecvent in detectarea modificarilor care apar intr-o serie de tulburari.

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/18030-detectarea-deficitului-de-fier-din-organism.html

http://lyla.ro/sanatate/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-anemie/

statine

Statinele – selectie si administrare

statineColesterolul este unul din “dusmanii” declarati ai omului modern, in ciuda faptului ca substanta ca atare are numeroase roluri in organismul uman (structural, intra in compozitia tuturor membranelor celulare, este un compus de baza in sistemul nervos; functional, este compusul din care sintetizam vitamina D, serveste ca materie prima in sinteza hormonilor steroizi etc). Necesarul de colesterol este asigurat din dieta, ca si din sinteza endogena, el producandu-se in ficat si enterocite cu ajutorul enzimei (hidroximetilglutaril-coenzima A) reductaza. Nu este nici pe departe singura enzima implicata in proces (acesta cuprinde aproximativ 20 de enzime), dar este cea asupra careia actioneaza statinele. Colesterolul este transportat, alaturi de alte lipide, prin intermediul particulelor lipoproteice de diferite tipuri. Excesul de LDL (particulele lipoproteice cu densitate mica si cu un nivel ridicat de colesterol) reprezinta adevarata problema cu care multi din pacientii nostri se confrunta si este adevaratul inamic ce declanseaza in timp dezvoltarea placilor aterogene. Practica a aratat ca, de multe ori, dieta si schimbarea stilului de viata nu sunt suficiente pentru scaderea nivelului de colesterol circulant.

1. Statinele, o arma esentiala in managementul hipercolesterolemiilor:

Exista protocoale foarte stricte care evalueaza cu precizie care sunt etapele de abordare terapeutica a hipercolesterolemiei (1). Acolo unde mijloacele comportamentale anterior amintite nu se dovedesc eficiente, exista si produse medicamentoase, rolul central avandu-l in acest moment statinele. Desi m-am mai referit la acest subiect si intr-un articol anterior (2), doresc sa revin, abordand mai in detaliu administrarea statinelor, deoarece ele sunt produse tot mai mult prescrise si, in consecinta, substante cu care farmacistul si medicul se confrunta tot mai frecvent. Mai mult, aparitia pe piata a unui mare numar de produse generice, care sunt prescrise adesea pe retetele compensate si care au un pret mai accesibil decat produsele originale, face ca recomandarea de a lua statine sa fie o optiune mai simpla, fara a se ridica semne de intrebare cu privire la capacitatea pacientului de a suporta costurile unui tratament pe care acum cativa ani cu greu si l-ar fi permis. De asemenea, astazi avem la dispozitie un numar mai mare de statine, fiecare cu particularitatile sale si avand publicul sau tinta. Trebuie insa bine inteles ca administrarea de statine este o optiune nu doar viabila, ci strict necesara (evident, in conditii bine stabilite) si ca mult clamata toxicitate extrema a statinelor nu este reala. Beneficiile statinelor depasesc cu mult potentialele probleme colaterale.

Efectele extrem de pozitive ale administrarii statinelor au fost confirmate de numeroase studii. Rezultatele pe termen lung ale studiului Anglo-Scandinavian Cardiac Outcomes-Lipid-Lowering Arm (ASCOT-LLA), la 8 ani dupa ce acesta a luat sfarsit, au aratat ca 10 mg de atrovastatin au redus semnificativ mortalitatea de toate cauzele (cu 14%), in comparatie cu placebo (3,4). Echilibrarea lipidelor circulante a diminuat, pe 3,3 ani, cu 36% bolile coronariene fatale si infarctul de miocard non-letal.

In ultimii ani, cea mai prescrisa statina a fost simvastatina, pentru care existau numeroase generice. Cercetari recente, insa, arata ca administrarea de simvastatina in doze ridicate (80 mg/zi), altfel perfect justificate de efectul asupra colesterolemiei, pare a determina cu mare frecventa efecte adverse si poate interfera cu administrarea altor medicamente.

2. Proprietati specifice ale statinelor disponibile pe piata:

In tabelul 1 este prezentata echivalenta (din punct de vedere al raportului doza-efect)  statinelor, alaturi de numele produsului original si de cateva caracteristici.

Tabel 1. Tabel de echivalenta a statinelor (5)

 

Produs Echivalenta dozelor Factorul  

activ

Se metabolizeaza prin: Metaboliti
Rosuvastatin (Crestor®) 2.5 mg hidrofil Citocrom P450 2C9 (CYP2C9) Un metabolit minor activ
Atorvastatin (Lipitor®) 5 mg lipofil Citocrom P450 3A4 (CYP3A4) Metabolit activ
Simvastatin (Zocor®)a 10 mg lipofil Citocrom P450 3A4 (CYP3A4) Metabolit activ
Lovastatin (Altoprev®, Mevacor®) 20 mg lipofil Citocrom P450 3A4 (CYP3A4) Metabolit activ
Pravastatin (Pravachol®) 20 mg hidrofil Metabolizare renala Fara metaboliti activi
Fluvastatin
(Lescol®, Lescol® XL)
40 mg lipofil Citocrom P450 2C9 (CYP2C9) Fara metaboliti activi
Pitavastatin (Livalo®) 1 mg lipofil Citocrom P450 3A4 (CYP3A4) Fara metaboliti activi

a Se gaseste si in asocieri cu: ezetimib(Vytorin®) sau niacina (Simcor®)

 

In tabelul 2 poate fi urmarita echivalenta efectelor statinelor anterior descrise asupra fractiunii LDL

Table 2. Eficacitatea actiunii statinelor asupra nivelului LDL (6)

 

Atorva Fluva Pitava Lova Prava Rosuva Vytorin®a  

(evetimib +simva)

Simva %? LDL-C
40 mg 1 mg 20 mg 20 mg 10 mg 30%
10 mg 80 mg 2 mg 40/80 mg 40 mg 20 mg 38%
20 mg 4 mg 80 mg 80 mg 5 mg 10/10 mg 40 mg 41%
40 mg   10 mg 10/20 mg 80 mg 47%
80 mg   20 mg 10/40 mg 55%
    40 mg 10/80 mg 63%

 

Atorva = atorvastatina; Fluva = fluvastaina; Pitava = pitavastatina; Lova = lovastatina; Prava = pravastatina; Rosuva = rosuvastatina; Simva = simvastatina

3. Efectele adverse:

Cele mai frecvente efecte adverse ale statinelor sunt cele care au ca tinta fibra musculara, provocand miopatie.

Pravastatina si rosuvastatina, avand caracter hidrofil, sunt insotite mai rar de efecte adverse musculare, deoarece trec mai dificil prin membranele celulare (5).

Ca o regula generala, statinele fara metabolite active (vezi tabelul 1) au mai rar efecte adverse, lucru care trebuie luat in consideratie si in cazul rosuvastatinei, care are doar un metabolit minor activ (5, 7).

Sa nu uitam ca multi pacienti care iau statine au si alte medicamente in prescriptie. Punctele-cheie de metabolizare a statinelor pot ridica in aceste conditii probleme, ele putand reprezenta elemente importante si in activitatea sau metabolizarea medicatiei concomitente:

–    fluvastatina, rosuvastatina (metabolizate de CYP2C9) si pravastatina (metabolizata renal) sunt mai sigure la pacientii care iau simultan mai multe produse medicamentoase (5)

–    simvastatina, lovastatina si atorvastatina sunt metabolizate de citocromul P450 (P450 3A4 (CYP3A4), de aceea administrarea concomitenta de substante care inhiba calea CYP3A4, cum sunt inhibitorii proteazici, ciclosporinele, amiodarona sau fibratii poate fi problematica, deoarece creste nivelul de statine si astfel amplifica riscul de miopatie.

Aproximativ 10% din pacientii care iau statine sufera de efecte adverse musculare. Mecanismele care au fost propuse pentru explicarea acestui fenomen sunt urmatoarele:

–          depletia de coenzima Q10 cu consecinte negative asupra functionarii mitocondriale;

–          scaderea biodisponibilitatii izoprenoizilor (farnezilfosfat si feranilpirofosfat), care a condus, in vitro, la apoptoza (8);

–          scaderea continutului in colesterol al membranelor fibrelor musculare striate, avand drept consecinta fragilizarea acestora si cresterea sensibilitatii fata de diferiti factori agresivi.

Evident, elementele de genetica au si ele un rol, Food and Drug Administration (FDA) aratand intr-o comunicare din 2010 ca descendentii emigrantilor de origine chineza au sanse mai mari sa sufere efecte adverse musculare dupa administrarea de simvastatina (9). Un studiu recent a aratat ca purtatorii polimorfismului genic SLCO1B1 au, de asemenea, sanse mai mari sa prezinte acest gen de efecte adverse, mai ales dupa administrarea de simvastatin, riscul administerarii de pravastatina fiind neimportant (10). Sa nu uitam faptul ca injuriile musculare sunt in legatura directa cu doza de statina administrata si cu tipul de statina. ~n studiul PRIMO (Paricalcitol Capsules Benefits in Renal Failure Induced Cardiac Morbidity in Subjects With Chronic Kidney Disease), cel mai mic numar de pacienti afectati a fost cel carora li s-a administrat fluvastatina (8).

Grupurile aflate la cel mai ridicat nivel de risc sunt: pacientii care iau doze mari de statine, pacientii cu antecedente heredo-colaterale de intoleranta la statine, femeile, seniorii, pacientii care se afla sub polimedicatie (8).

Cum facem insa diferenta intre durerile musculare cauzate de miopatia provocata de statine si durerile de alte origini?! Mialgiile post-efort, de exemplu, apar imediat dupa prestarea activitatii fizice intense, dureaza 3-4 zile si apoi se remit treptat. E dificil de facut deosebirea dintre aceste dureri si cele date de statine, ultimele insa fiind ades localizate la coapse si gambe. Aici se resimte o senzatie de greutate, parestezii, crampe (5). Nu e de neglijat faptul ca activitatea fizica foarte intensa poate ea insasi declansa efectele colaterale ale statinelor (8), probabil pentru ca exercitiile regulate induc o stare discreta de inflamatie musculara care poate fi amplificata de actiunea medicamentului. Un reper util este valoarea bazala, initiala, a creatinkinazei pacientilor, masurata la inceperea tratamentului. Daca, in timpul tratamentului, valoarea ei se mareste de circa 10 ori limita, putem trage un semnal de alarma.

In acest moment, nu exista o nomenclatura unitara pentru descrierea complicatiilor musculare ale administrarii de statine. ~n literatura, ele sunt denumite mialgii, miopatii, miozite, rabdomioliza. ~n luna iunie 2011, FDA, in comunicarea referitoare la simvastatina (6), a definit miopatia ca fiind “o senzatie de sensibilitate, durere sau slabiciune musculara insotita de cresterea valorilor creatinkinazei”. Rabdomioliza este definita ca “cea mai serioasa forma de miopatie, ce poate leza rinichii, conducand la insuficienta renala”. ~n rabdomioliza, un accident altfel rar (6), cresterile creatinkinazei sunt foarte mari, depasind de cel putin 10 ori limita superioara a intervalului in care se afla valorile normale (5).

4. Cum putem folosi creatinkinaza in monitorizarea efectelor adverse?

Nu toate asociatiile medicale ne sfatuiesc sa o masuram la inceperea tratamentului cu statine. Totusi, American Heart Association sau National Heart, Lung and Blood Institute (NHLBI) din SUA recomanda efectuarea evaluarii, in scopul usurarii luarii deciziilor ulterior. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca analiza trebuie realizata indeosebi la pacientii cu risc ridicat de efecte adverse: pacientii varstnici, cei care iau mai multe medicamente simultan si cei cu probleme de functionare renala si/sau hepatica (5). Este foarte adevarat ca masurarea enzimei poate fi uneori neconcludenta, deoarece sunt multe cauze in care valorile sunt crescute fara nicio legatura cu administrarea de statine. Amintim: alcoolismul, exercitiile intense, hipotiroidismul, folosirea de cocaina sau amfetamine, traumatismele, convulsiile etc (8).

5. Sfaturi pentru diminuarea frecventei aparitiei miolizei in timpul administrarii de statine:

– statinele se pot administra o zi da si una nu, optiune posibila la pacientii care iau statine cu timp de injumatatire mare (atorvastatina: 15 ore; rosuvastatina: 20 de ore);

– verificati posibilitatea existentei unei deficiente de vitamina D; unele studii au aratat ca problemele musculare se pot datora carentei acestei vitamine (9);

– verificati functionarea tiroidei; hipotiroidia poate cauza probleme musculare similare celor datorate statinelor (8);

– luati in considerare administrarea de suplimente de coenzima Q; unele mici studii au aratat ca 100-200 mg/zi pot fi utile. Coenzima Q are nevoie, pentru sinteza, de enzima blocata de statine, deci poate scadea in timpul tratamentului hipocolesterolemiant. Ea reprezinta un antioxidant ce stabilizeaza membranele si mentine functionarea mitocondriilor (13).

6. Concluzii:

Tratamentul cu statine a devenit un tratament de rutina in hipercolesterolemii, de unde si preocuparea de a diminua efectele adverse ale administrarii lor. Sa nu uitam ca statinele se vor administra, acolo unde este necesar, pe durata intregii vieti a pacientului, deci problemele colaterale trebuie tinute sub control cu orice pret.  Pacientul trebuie informat corect asupra avantajelor si riscurilor administrarii de statine; perceptiile gresite asupra toxicitatii acestor produse trebuie corectate, iar utilizarea lor trebuie monitorizata cu strictete.

Indicate celor care au nivelul colesterolului „rău“ mărit, statinele vin la „pachet“ și cu alte efecte secundare pe care este bine să le cunoști.  

Medicamentele cunoscute sub numele de statine sunt recomandate când nivelul colesterolului total depășește 200 mg/dl sau atunci când nivelul celui „rău“ (LDL) atinge valori de peste 100 mg/dl. Cele mai cunoscute tipuri de statine sunt simvastatina, atorvastatina şi rosuvastatina.
„Indicat în dislipidemii (creșteri ale colesterolului plasmatic asociat sau nu cu creșterea trigliceridelor), tratamentul cu statinele va fi inițiat doar dacă nu se pot atinge valorile țintă prin modificarea stilului de viață, anume dietă, sport, renunțare la fumat. Important de știut este că pastilele nu pot înlocui aceste măsuri“, spune Călin Ciubotaru, medic primar de familie. 
 
Cum trebuie urmat tratamentul
 
Având ca efect direct scăderea colesterolului „rău“, iar indirect reducerea riscului de infarct și de accident vascular cerebral, tratamentul cu statine trebuie urmat doar la recomandarea medicului. Doza de medicamente și perioada de administrare diferă de la persoană la persoană, în funcție de valoarea colesterolului total și a celui „rău“. În cele mai multe cazuri, tratamentul cu statine este monitorizat de medic la fiecare 2-3 luni, în primele 6 luni, după care este nevoie de consult medical pentru evaluare la fiecare jumătate de an. 
 
Ce trebuie să mănânci când faci tratamentul
 
Persoanele care iau statine trebuie să aibă grijă și la alimentație pe perioada tratamentului. Este indicat să se evite pe cât posibil alimentele bogate în grăsimi saturate, prăjelile, carnea de porc, băuturile alcoolice şi produsele de patiserie. Nu consuma suc de grepfrut, pentru că poate duce la creșterea concentrației de medicament din sânge, ceea ce favorizează apariția efectelor adverse. Este bine ca persoanele să respecte regula celor 5 mese pe zi (3 mese principale, 2 gustări), din care cel puțin una să conțină salate de crudități, legume fierte sau crude.  
 
Afectarea mușchilor, posibil efecte secundar
 
Ca și în cazul oricărui alt tratament medicamentos, cel cu statine implică și efecte secundare. Totuși, în ultimii ani, compoziția pastilelor s-a îmbunătățit, ceea ce înseamnă că riscul efectelor secundare este mai mic.
Printre cele mai cunoscute efecte secundare ale statinelor se numără și afectarea musculaturii, slăbirea sistemului imunitar și creșterea riscului de apariție a miopiei și a disfuncțiilor sexuale. 
 
INFO: Numeroase studii au arătat că administrarea statinelor poate duce în doar o lună și jumătate la creșterea nivelului de colesterol „bun“ cu 10%. 
 
Știai că…
… cea mai puternică dintre statine este rosuvastatina, iar simvastatina este de două ori mai eficientă decât celelalte clase de medicamente? 
 
cum-sa-atragi-cele-mai-multe-like-uri-zambet

Cum sa atragi cele mai multe like-uri pentru un selfie?

Nu-i asa ca nu trece o zi fara sa iti faci un selfie? Probabil cunosti cele mai populare programe de editat fotografii, doar ca, de multe ori, nu intelegi cum de unele fete pe care le urmaresti cu strictete pe Instagram ies atat de bine in selfie-urile pe care le posteaza zilnic?!

Si tu, ca si celelalte pasionate intr-ale fotografiei, te gandesti minute in sir ce sa publici pe contul tau personal, astfel incat, sa te asiguri ca ai pus imaginea care iti pune in evidenta cel mai bine trasaturile.

Desi esti constienta de atuurile tale, atunci cand se fac fotografii, cum-sa-atragi-cele-mai-multe-like-uri-pozaesti mereu preocupata de felul in care esti aranjata si imbracata, de pozitia pe care trebuie sa o adopti astfel incat sa iesi bine. Plus ca, daca te afli printre cele care devin iritate atunci cand se fac poze doar pentru ca nu intotdeauna ies cum isi doresc, atunci, sa stii ca, asta nu va face decat sa inrautateasca lucrurile.

Ca si tine, afla ca, foarte multe femei se confrunta cu aceasta problema. Gandul ca nu esti fotogenica a devenit o obisnuinta pentru tine. Insa, exista solutii care sa te ajute sa arati bine, chiar daca nu te consideri prietena buna cu obiectivul camerei de fotografiat.

Incearca pentru data viitoare!

Sunt cateva secrete pe care orice iubitoare de fotografie trebuie sa le cunoasca. Sunt idei de luat in vedere atunci cand vrei sa incarci o noua fotografie pe pagina ta personala de socializare. Daca tii cont de cateva mici detalii, ai sansa sa postezi, in curand, un selfie care sa stranga o multime de like-uri.

  • Ai grija la pozitia corpului tau! Incearca sa fii relaxata si sa stai dreapta! Daca, de regula, pozezi cu mana in sold, ai grija sa orientezi cotul spre spate. Astfel, pozitia ta va parea mai naturala, iar bratele tale vor arata mai tonifiate.cum-sa-atragi-cele-mai-multe-like-uri-zambet
  • Zambeste!Nu trebuie sa ai o dantura perfecta ca sa zambesti. Daca, totusi, te simti complexata din acest punct de vedere, mergi la cea mai apropiata clinica stomatologica si vezi ce e de facut. Afla ca, pentru a avea un zambet frumos, medicul stomatolog iti poate deveni stilist. Merita sa investesti in imaginea ta! Te vei simti mai increzatoare in fortele proprii daca scapi de complexe!
  • Incearca sa nu te uiti direct la aparatul de fotografiat! Schimba directia fetei si a privirii astfel incat sa nu iti iasa fata prea mare. O solutie ar putea fi sa te uiti deasupra aparatului.
  • Lumina din incaperea in care faci poze este foarte importanta. Indiferent ca este o poza de grup sau un selfie, stai intotdeauna cu fata inspre lumina. Daca lumina nu este la fel pe toate fata, umbrele generate o sa iti creeze aspectul de cearcane sub ochi si, cu siguranta, vrei sa eviti acest aspect.
  • Daca alegi sa stai jos, ai grija sa iti mentii spatele drept!
  • Imbraca-te conform siluetei tale! Daca mergi la un eveniment in care stii ca se vor face multe fotografii, alege-ti tinuta potrivita. Evita hainele cu dungi orizontale care nu vor face decat sa ofere aspectul unei talii si a unor solduri mult mai mari decat sunt in realitate. De asemenea, retine faptul ca, orice piesa vestimentara mult prea incarcata nu te va avantaja.
  • In cazul in care, consideri ca nu iesi bine din partea stanga, sa stii ca aceasta idee este total gresita. Nu exista o parte mai buna sau mai rea. Daca alegi sa faci un selfie, incearca sa tii aparatul de fotografiat in dreptul ochilor sau mai sus.
  • Incearca sa eviti pozitia de duck face! Nu mai este apreciata in ultima perioada.cum-sa-atragi-cele-mai-multe-like-uri-poza-zambet

Exerseaza inainte pana iti ies cateva fotografii care sa iti placa. Tine cont de cateva ponturi despre care nu stiai inainte si, cu siguranta, rezultatele vor fi pe masura asteptarilor. In curand te vei obisnui cu aparatul foto si te vei bucura de poze reusite!

stres

Procesul de imbatranire nu poate fi oprit, insa…

Odata cu inaintarea in varsta, nivelul de hidratare al pielii scade, iar tenul devine mai sensibil, astfel ca, pentru pastrarea aspectului tanar al tegumentului si pentru a incetini procesul de imbatranire, pot fi folosite cinci metode simple.

Ce facem pentru a incetini procesul de imbatranire?

Procesul de imbatranire este firesc si nu poate fi oprit. Odata cu inaintarea in varsta, pielea isi pierde hidratarea si devine mai sensibila. Cu toate acestea, exista mai multe metode de a incetini procesul de imbatranire, pentru un aspect mai tanar al tenului.

  • Cel mai important lucru este acela de a consuma foarte multa apa. Corpul uman este 60 % apa, iar activitatile zilnice consuma aceasta rezerva, care trebuie refacuta. Pentru o piele neteda si proaspata, dar si pentru a elimina toxinele din organism este foarte important sa fie consumate cel putin opt pahare de apa pe zi.
  • Pe de alta parte, cercetarile au aratat ca stresul mental accelereaza procesul de imbatranire. Astfel, in situatii de stres, persoanele isi pierd echilibrul natural al corpului care controleaza secretia de hormoni, refacerea celulelor si a colagenului. Astfel, yoga, respiratia profunda si meditatia reduc stresul, oxigeneaza creierul, stimuleaza circulatia si creste nivelul de energie.

stres

  • Un alt mod de a incetini procesul de imbatranire este realizarea unei masti faciale din fructe. Se poate apela la un amestec de papaya zdrobit.
  • Enzima din acest fruct, papaina, exfoliaza celulele moarte si reduce depunerile de melanina. De asemenea, tenul poate fi masat cu felii de capsuni, care contin betacaroten si vitamina A, pentru regenerarea colagenului. Mastile cu aloe vera contribuie la reducerea ridurilor si incetinesc procesul de imbatranire.
  • Totodata, exercitiile fizice mentin tonusul muscular, reduc problemele cardiovasculare si ajuta persoanele sa ramana in forma si sa se simta mai tineri. Sportul stimuleaza circulatia si imbunatateste activitatea intelectuala, iar plimbarile sunt un mod excelent de a face miscare.

 

O dieta alimentara sanatoasa si echilibrata ajuta la pastrarea aspectului tanar al tenului. Astfel, dintr-o alimentatie echilibrata nu ar trebui sa lipseasca fructele si legumele, bogate in antioxidanti, care apara organismul de boli asociate cu imbatranirea. De asemenea, carnea rosie trebuie consumata moderat, in timp ce pestele si fructele de mare pot fi introduse din belsug in dieta alimentara. De evitat este si painea alba, putand fi inlocuita cu paine integrala si cat mai multe cereale.

Un interviu foarte interesant, pe tema aceasta, puteti urmari pe SensoTv.ro, unde prof. dr. John Ionescu explica pe larg aceste chestiuni. Acesta a sustinut o disertatie de acutalitate pe tema terapiilor moleculare ce sunt folosite pentru a incetini procesele de imbatranire a pielii.

tipuri-de-anticonceptionale

Ce sa nu faci cand iei anticonceptionale

„Cititi cu atentie si in intregime prospectul inainte de a incepe sa luati acest medicament.” Este prima fraza pe care o gasim pe majoritatea prospectelor de anticonceptionale. Dar cate femei citesc in intregime prospectul, cate reusesc sa respecte tot ce au citit si, mai ales, cate femei cunosc lista completa a lucrurilor interzise inainte sau atunci cand iau un contraceptiv oral?

Iata care sunt lucrurile pe care nu ai voie sa le faci cand iei anticonceptionale!

1. NU lua anticonceptionale fara sa faci setul de analize speciale si obligatorii inaintea prescrierii oricarui tip de contraceptiv oral.

Opreste administrarea anticonceptionalelor daca nu ai facut inainte urmatoarele analize: hemograma completa, coagulograma completa, lipidograma completa, acid uric, creatinina, GPT (alaninaminotransferaza) si GOT (aspartataminotransferaza).

2. Anticonceptionalele NU pot fi luate de persoanele cu istoric medical de tipul: afectiuni ale circulatiei sangelui, afectiuni ale rinichilor sau ficatului, afectiuni cerebrale, preinfarct, infarct, accident vascular cerebral, afectiuni intestinale, astm, epilepsie, lupus, sindrom vertiginos sau angina pectorala.

3. NU folosi contraceptive orale daca ai sau ai avut in trecut un cheag de sange (tromboza) intr-un vas de sange la picior, plamani sau alte organe.

4. Cand iei anticonceptionale, este foarte riscant sa consumi dulciuri si alimente bogate in zahar sau grasimi. Nivelul ridicat de colesterol sau de trigliceride, din sange, asociat cu pilulele contraceptive, creste cu pana la 50% riscul de tromboza arteriala (cheag de sange pe artere).  Poti AFLA AICI mai multe despre tipurile de contraceptive.

5. Sub nicio forma, NU ai voie sa fumezi cand iei anticonceptionale, mai ales daca ai depasit varsta de 30 de ani. In caz contrar, esti cu pana la 60% mai expusa bolilor cardiovasculare sau infarctului.

6. Cand folosesti pastile anticonceptionale, NU ai voie sa alaptezi deoarece contraceptivele orale pot scadea cantitatea de lapte si, mai mult, substantele continute pot trece in compozitia laptelui. Daca totusi vrei sa faci acest lucru, trebuie sa discuti cu medicul tau ginecolog si cu medicul pediatru.

 7. Incearca sa eviti bauturile scare scad efectul anticonceptionalelor, mai exact sucul de grepfruit si ceaiul de sunatoare. Atunci cand este neaparata nevoie sa o faci, foloseste prezervativul in timpul contactului sexual.


9.
 NU este recomandat sa tii folia cu pastile anticonceptionale in baie sau in locuri unde umiditatea sau caldura sunt ridicate, altfel compozitia pastilelor poate fi afectata si, implicit, eficacitatea scade. Tine-le intr-un loc uscat, unde temperatura nu este mai mica de 15 grade sau mai mare de 30 grade.8.
 NU lua antibiotice sau medicamente cu efect laxativ din proprie initiativa, cu atat mai mult atunci cand iei si anticonceptionale. Intreaba medicul sau farmacistul daca acea concentratie din antibioticul prescris poate afecta efectul contraceptivului tau oral. De cele mai multe ori, ei iti vor recomanda sa folosesti si prezervativul pe toata durata tratamentului cu antibiotic.

10. Cand ai uitat sa iei chiar doua pastile anticonceptionale, NU ai voie sa folosesti asa numita „pastila de urgenta” sau „pastila de a doua zi”. Acest tip de pastila contine un nivel concentrat de hormoni, care, adaugat la dozele deja primite de corp prin anticonceptionale, poate provoca stari de greata, voma, ameteala puternica sau migrene.

Daca uiti sa iei o pastila, ia-o imediat ce iti amintesti daca nu ai depasit 12 ore. Daca iti amintesti in maximum 24 de ore, ia doua pastille la ora la care obisnuiai in mod normal. Daca uiti sa iei doua zile la rand, ia doua pastile in ziua in care iti dai seama (practic, a treia zi) si inca doua in ziua urmatoare. Asa revii la ordinea normala. Daca uiti sa iei pastilele anticonceptionale pentru mai mult de doua zile, suna-ti medicul ginecolog/endocrinolog. Totusi, atunci cand uiti sa-ti iei pastilele si vrei sa intretii raporturi sexuale, foloseste si un prezervativ pentru a-ti asigura un confort psihic.

Statistici ingrijoratoare…

Desi traim in plina era a tehnologiei si informatiei, pretinzand ca suntem fiinte moderne si informate, realitatea sta cu totul altfel. Mai exact, statisticile au stabilit ca cel putin 25% dintre femeile care folosesc o metoda contraceptiva orala au ales sa faca asta nu in urma unui control medical amanuntit, ci bazandu-se pe informatii de pe Internet, din reviste sau din sfaturile prietenelor care folosesc deja o astfel de metoda.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca sute de mii de femei, in 2012, secolul XXI, accepta in necunostinta de cauza un surplus hormonal dozat pentru organismul altei femei, doar pentru ca primesc o garantie „prieteneasca”. Pe site-ul www.sexsafe.ro poti gasi mai multe articole despre acest subiect. 

TU folosesti pastile anticonceptionale? Daca da, respecti regulile de mai sus?

condimente-cu-efect-antiinflamator

Ce condimente sa mananci pentru un organism sanatos

Inflamaţia cronică stă la baza multor boli la care nu te-ai fi gândit vreodată, de aceea este important să o păstraţi cât mai la distanţă posibil!

Inflamaţia este un proces natural a cărei menire este să protejeze organismul. Cu siguranţă de-a lungul timpului v-aţi lovit şi v-aţi ales cu roşeaţă, umflături şi durere, cam despre asta este vorba!

Răspunsul organismului este de a elibera substanţele chimice din celulele albe în sânge. Astfel, fluxul sanguin la nivelul zonei vătămate creşte în încercarea de apărare. 

Pentru combaterea ei, o dietă sănătoasă este foarte importantă, iar unele condimente pot avea efecte spectaculoase. 

Descoperă 5 dintre cele mai puternice condimente care au rol antiinflamator:

1. Ghimbir


Ghimbirul este un condiment popular în Asia şi este folosit de mii de ani în scopuri medicinale. Printre multele beneficii aduse organsimului, acesta este şi un puternic antiinflamator. Reduce inflamaţia din intestine, reduce durerea în cazul artritei şi luptă cu cancerul.

2. Rozmarin


Rozmarinul este cunoscut drept una dintre cele mai puternice plante medicinale din lume. El îmbunătăţeşte memoria, ajută digestia, ameliorează durerile musculare, luptă împotriva inflamaţiei şi a cancerului.

Nu ezita să îl foloseşti cât mai des atunci când găteşti!

3. Turmeric


Oamenii de ştiinţă spun că acest condiment galben este mult mai puternic decât vitaminele C şi E, iar beneficiile sale sunt numeroase pentru organism. Proprietăţile sale antiinflamatoare se regăsesc printre multe altele care ajută în lupta cu cancerul, diabetului sau sănătatea creierului.

4. Busuioc


Busuiocul este un condiment pe care ne-am ferit până acum să îl folosim în mâncărurile noastre, însă în ultima perioadă începe să câştige tot mai mult teren. Ajută în lupta cu artrita reumatoidă sau a altor boli inflamatorii, dar este cunoscut şi ca un puternic antibacterian. 

5. Ardei iute


Ardeiul iute este un antiinflamator puternic. El este folosit chiar şi în creme sau unguente pentru calmarea durerii. El luptă cu inflamaţia, calmează artrita şi durerea în general, stimulează sistemul imunitar şi te ajută să pierzi în greutate.

ejacontrol

Ejacontrol Capsule – impotriva ejacularii precoce

Ce este EjaControl?Capsula EjaControl poate fi comandata de AICI si este un produs 100% natural din plante medicinale si vitamine.
Echilibreaza nivelul neurotransmitatorilor care sunt responsabili pentru ejaculare, evitand astfel ejacularea precoce.
Are efect imediat datorita extractelor superconcentrate din cele mai valoroase plante.

Nu cauzeaza dependenta, nu este nevoie de tratament, se foloseste ocazional, doar la nevoie. 

EjaControl este un produs absolut sigur, a fost si este testat continuu de medici, in plus isi administreaza zi de zi de milioane de barbati din toata lumea, fara a suferi de efecte secundare.
Daca aveti nelamuriri in legatura cu ingredientii EjaControl puteti consulta medicul de familie sau orice alt specialist.

Trebuie consultat un medic inainte de a-l folosi? Trebuie reteta?
Nu. Fiind un produs natural, se poate cumpara fara prescriptie medicala (reteta).
Cititi cu atentie prospectul inainte de a folosi produsul.

Pot sa iau EjaControl impreuna cu alte medicamente?
EjaControl nu are contraindicatii, totusi este recomandat sa cereti sfatul medicului dvs, inainte de a administra produsul impreuna cu alte medicamente sau suplimente alimentare.
Urmati indicatiile doctorului dvs.

Are limite de varsta?
Nu, insa daca luati medicamente de orice fel, trebuie eliminat riscul de interactionare cu alte produse. Consultati medicul dvs de familie sau doctorul care v-a prescris medicamentele.

Trebuie sa iau capsulele tot timpul sau dupa o perioada acest lucru nu va mai fi necesar?
Capsulele EjaControl sunt capsule „pentru eveniment”. Totusi, daca faceti un tratament cu ele, efectele le veti simti si dupa ce ati terminat cura. Tratamentul inseamna sa luati cate doua
capsule in fiecare zi, pe o perioada de 1-3 luni.

ADMINISTRARE
Luati 2 capsule pe cale orala cu 45-60 de minute inainte de activitate
sexuala, cu un pahar de apa fara acid carbonic… si gata!
Rezultatele se manifesta in scurt timp, nu trebuie facut tratament!
Calitatile benefice pot sa dureze pana la 3 zile.

Atenţie:
Acest produs ne este destinat pentru diagnosticarea, tratamentul,
vindecarea sau prevenirea oricărei boli.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor. Nu este destinat persoanelor sub 18 ani.

Citiţi cu atenţie prospectul!

avene-cicalfate

Avene Cicalfate – Indicatiile si compozitia cremei

Indicatii:
Se recomanda pielii iritate sau dupa o interventie chirurgicala minora.

Compozitie:

  • Cuprul este un element care are puternice proprietati antibacteriene si reconstructive: previne dezvoltarea bacteriilor si stimuleaza regenerarea celulara.
  • Zincul este cunoscut pentru proprietatile sale anti-oxidante care ajuta la vindecarea pielii.
  • Sucralfatul este o substanta care intareste legaturile proteinelor in membranele celulei rezultand o repararea mai eficienta a tesuturilor afectate.
  • Apa Termala Avene este bogata in siliciu si alte elemente care confera o netezire exceptionala.Proprietati anti-iritante pentru pielea sensibila si iritata.

Acum puteti comanda online produsul DE AICI si sa ajunga la dumneavoastra acasa in timp util.

avene-cicalfate

 

persedon-noapte

Combate insomniile cu Persedon Noapte

Stiai ca daca nu dormi suficient te ingrasi mai repede? Ca visele te ajuta sa inveti mai usor? Sau ca insomniile (care pot fi combatute cu suplimentul alimentar Persedon Noapte de aici) sunt semne ale depresiei?

Somnul este o stare de care unii spun ca s-ar lipsi bucurosi. Ei considera ca exista multe lucruri mai bune de facut decat sa “piarda” opt ore zilnic “inconstienti”. E vorba de o treime din viata – considera astfel de persoane – pe care ai putea-o folosi ca sa castigi mai multi bani, sa te bucuri de familie sau sa inveti cat mai multe.Interesant este insa faptul ca, fara somn suficient, n-ai mai putea nici sa inveti, nici sa faci fata muncii de la serviciu, nici sa te bucuri de viata. Somnul este unul dintre cele mai misterioase functii ale organismului nostru, iar cercetatorii se straduiesc de zeci de ani sa-i studieze cauzele si efectele. In primul rand, de ce simtim nevoia sa dormim? Daca am avea nevoie de somn doar ca sa contracaram starea de oboseala, nu ar fi suficienta o odihna activa, sezand sau intinzandu-ne pe pat, insa cu mintea treaza? Evident, raspunsul se afla chiar in intrebare: creierul are si el nevoie de odihna, la fel ca si restul trupului.

Efectele somnului asupra organismului

Privarea de somn poate determina depresii; insa se stie ca si depresia provoaca insomnii;
Sistemul imunitar este afectat de lipsa, pe termen lung, a unui somn odihnitor. Daca ai insomnii sau o stare de oboseala cronica, apeleaza si la suplimente de echinaceea pentru a preveni efectele mai grave. Oricum, trateaza in primul rand cauza oboselii;
Somnul ii da ocazia organismului tau sa elimine toxinele si sa asimileze energie. Efectul regenerator al somnului se poate remarca si in planul frumusetii fizice: tenul foarte curat pe care il ai dimineata este o dovada;
Pentru cei aflati in convalescenta, somnul linistit este unul dintre cele mai bune medicamente;
Nu toti oamenii au acelasi ritm biologic: unii au nevoie de sapte ore de somn pe noapte, iar altii de noua;
E gresit sa spui ca somnul iti scurteaza viata: s-a dovedit ca cei care dorm mai mult traiesc mai mult, iar, proportional, numarul orelor “constiente” este mai mare la cei care dorm atat cat simt nevoia.

Usor de spus, greu de facut: toti te sfatuiesc sa dormi mai mult. Dar starea ta de oboseala poate fi generata de factori mai importanti decat ai putea crede. Trateaza intai cauza.

parusan-sampon-stimulator-x-200-ml

Pașii unei șamponări corecte: samponul ParuSan

Pare simplu, nu? Îţi torni şampon îpalmă, şamponezi într-un ritm frenetic pe scalp mai scărpinându-te din când îcând pe anumite părţiîţi mai arunci un pumn de mască pe vârful capului şi o târăştistraşnic pe lungimi în jos şdupă, puţin urechile strâmbându-te aşa, caricatural. Ai imaginea, nu? Clăteşti. Şi adio!

Nici nu te gândeai că ai putea avea ceva reguli la capitolul acesta. Dar, în timp, am cules diferite informaţii pe care le-am testat pe perioadă îndelungată. Am găsit şi explicaţii, drept urmare, astăzi am să îţi explic, indiferent cum sună asta, cum să te speli pe cap!
Dacă te vei asigura că respecți următorii pași, părul tău nu are decât de câștigat. Dacă te confrunți cu căderea părului, pe lângă respectarea acestor pași, poți încerca și să îți schimbi șamponul obișnuit cu ParuSan! Stopează căderea părului și ruperea acestuia. Îl găsești aici: https://www.farmaciataeonline.ro/sampon/2549-parusan-sampon-stimulator-x-200-ml.html la un preț avantajos.
parusan-sampon-stimulator-x-200-ml

1. Şamponul câteodată îţi face spume, câteodată nu. Cum vine asta?

Te-ai gândit vreodată că părul tău are nevoie de cel puţin un minut pentru a se umezi şi astfel samponul să se poată “desfăşura” împrăştiindu-si spumele parfumate pe podoaba ta capilară? Îţi spun eu. Încearcă să stai cu părul sub duş puţin timp şi abia apoi şamponează. Ai să vezi diferenţa!

2. Pune-ţi sampon în mână prima dată, nu direct pe păr.
 Vei folosi astfel o cantitate mai mică şi îl vei putea distribui uniform!

3. Şamponează de două ori! Dacă nu întodeauna, măcar din două în două spălări. Eu deşi am părul uscat şi sunt conştientă că detergenţii din şampon îl usucă mai tare, tot îl folosesc de două ori.  La prima şamponare, spuma curăţă superficial, degresează doar, pe când la cea de-a doua şamponare, părul se curăţă în totalitate. Nici nu ai nevoie de mult şampon prima dată! Şi efectele se văd, se simt. Părul este mult mai liber!

4. Şamponează doar rădăcinile. 
Sebumul provine din scalp, părul se murdăreşte către rădăcină, drept urmare acolo trebuie curăţat. După cum spuneam, şamponul usucă, curăţă, înlătură sau cum vrei să-i spui, atât impurităţile, cât şi sebumul de pe firul de păr. Dacă insişti în şamponarea vârfurilor, ţi le distrugi mai tare decât crezi, pentru că ele nu au parte de hidtratarea naturală, la ele nu ajunge sebumul. Din contră, ele trebuie hidtratate, tocmai de aceea…

5. Balsamul şi masca se aplică doar pe lungimi. Tocmai ţi-ai curăţat sebumul de pe rădăcini şi ştii că în câteva ore scalpul va secreta altul. Îţi incarci părul fără folos, aplicând la rădăcină mască sau balsam. Şi te rog nu te pieptăna şi nu îţi trece mâinile prin păr de multe ori. Faci asta, nu?
*( aceşti doi paşi efectuaţi greşit dau efectul acela de păr gras la rădăcină şi uscat/deteriorat la vârfuri )

6. Cel mai mult păr îţi cade când îţi aplici balsamul. Sau masca, oricum… Nu ţi se pare suspect? Ţi-am mai spus într-un articol că părul este elastic când e ud. Specialiştii de la Wella spun că un păr sănătos este cu 30% mai lung când e ud. E şi normal să fie şi mai fragil. Şi dacă tragi de el pieptănându-l, e şi normal să se rupă! Nu?

7. Nu te spăla cu apă fierbinte. Apa fierbinte deschide cuticula şi printr-o magie ştiinţifică, biologică sau ce-o fi, să nu mai stăm la alte explicaţii, îl usucă şi îi fură strălucirea. Spală-te cu apă calduţă. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Clătirea părului cu apă rece nu e un mit, ci o realitate necesară pentru închiderea cuticulei şi asigurarea strălucirii părului.

8. Produsele “leave in” se aplică… Matematic vorbind, când părul e undeva la 30% uscat. Mă refer la uleiurile pentru strălucire, spumele de hidratare, spumele de fixare etc.. Indiferent de specificaţiile de pe ambalaj, aplicate altfel, ori încarcă, în cazul în care le aplici pe uscat, ori nu prea rămân deloc pe păr, în cazul în care le aplici când e prea ud părul.

 9. Nu fii brutală şi nu îţi freca părul în prosop. Acum te poţi usca după placul tău!

Cam aceştia ar fi paşii unei spălări corecte! Eu te îndemn să îi respecţi, pentru că spalatul pe păr e o rutină. Dacă nu efectuezi procesul aşa cum trebuie, rişti să ai repercusiuni în timp. Crede-mă pe cuvânt, pentru că obişnuiam să îmi pot prinde părul lejer cu o agrafă de tip “bobby-pin”!

Te salut cu drag! Pe data viitoare!

Reumabloc

Iata de ce te dor articulatiile! Reumabloc asigura o mobilitate mai buna

De ce dor incheieturile? Este intrebarea elementara care contine si mirarea fata de faptul ca elementul important al articulatiilor, care este cartilajul, nu are nici nervi, nici sange, nici vase limfatice, si de aici uimirea ca dor incheieturile.

In incheieturi, cartilajele asigura miscarea lina, fara durere a articulatiei (suplimentul alimentar Reumabloc -mai multe detalii AICI– are un rol foarte important in sustinerea sanatatii articulatiilor). Cartilajele sunt formate din celule condrocite ce produc acele zgarciuri, cum zice poporul. Cartilajele sau zgarciurile asigura miscarea lina, uniforma, nedureroasa a articulatiei. Capetele vaselor ce intra in articulatie nu se potrivesc perfect unele cu altele, cele doua oase ce lucreaza impreuna la articulatie nu sunt „cheia si broasca”. Daca nu am pune ulei s-ar freca fier pe fier, dar daca ungem, frecarea e lina. Ei bine, cartilajul joaca rolul uleiului, asigura lubrifierea pentru ca in articulatie sa nu se frece os pe os. Celulele ce produc cartilajele, acele condrocite, se inmultesc cel mai lent din organism.

Reumabloc

Cum se hraneste?

  • Cartilajul din articulatii nu are nervi, vase de sange si vase de limfa. Se pune intrebarea atunci cum se hraneste cartilajul? Cartilajul se hraneste prin miscarea articulatiei, si asta seamana cu un burete. Cand strangi buretele elimina apa, iar cand el se destinde suge apa. Cand se misca articulatia se comprima sau se relaxeaza cartilajul pentru a suge din lichidul articular elementele ce-i sunt necesare, iar in timpul urmator toxinele sunt eliminate prin comprimarea cartilajului. Tocmai de aceea este important ca articulatia sa nu fie pusa in repaus, ci sa fie folosita. Uneori se mira bolnavii cand medicul le da indicatia de a se misca. Ei trebuie sa infrunte durerile si sa se miste, tocmai pentru ca prin comprimare si relaxare cartilajul sa se hraneasca.
  • Care sunt caracteristicile durerii in articulatie cand de vina este o inflamatie? Aceasta durere de natura inflamatorie apare in partea a doua a noptii si il trezeste pe om, de regula pe la orele 4-5 in zori. Durerea inflamatorie nu depinde de starea vremii, de caracteristicile meteorologice, deci nu depinde de presiunea atmosferica sau de umiditate. Durerea inflamatorie este o durere chinuitoare ca durerea de masea. Aceasta durere inflamatorie trece cand se iau medicamente antiinflamatorii.
  • Durerea degenerativa inseamna roadere, imbatranirea cartilajului si atunci acesta nu mai asigura lubrifierea, ungerea in articulatie, si incepe sa apara contactul os pe os. Deci se instaleaza o durere de natura mecanica, nu inflamatorie. Durerea degenerativa se accentueaza prin miscarea articulatiei, spre deosebire de durerea inflamatorie, care am vazut ca se amelioreaza prin miscarea incheieturii. Durerea degenerativa este meteosensibila, adica modificarile, in special de presiune atmosferica, accentueaza acest tip de durere. Durerile de uzura degenerative apar fie in miezul zilei, dar mai ales la sfarsitul zilei, si nu noaptea, cand articulatia nu este folosita. Precizarea tipului de durere este foarte importanta, fiindca astfel se face incadrarea bolii in reumatisme inflamatorii sau in reumatisme noninflamatorii.

 

Nu se vindeca

Reumatismele inflamatorii nu se prea vindeca. Ele scurteaza speranta de viata. Bolile reumatismale inflamatorii sunt boli ale intregului organism si se exprima in articulatii. Fiind boli ale organismului in totalitate, ele scurteaza viata. Reumatismele degenerative, de uzura, strica de fapt calitatea vietii. Dar reumatismele degenerative nu greveaza, nu scurteaza speranta de viata. Ambele forme de boli reumatismale se pot trata, insa se trateaza efectele, suferintele, dar inca nu se pot trata cauzele acestor boli, fiindca momentan stiinta nu le-a descoperit.

VORBA DIN POPOR. Umbla o vorba adevarata din popor, o vorba rostita cu naduf, o vorba insotita de grimasa durerii: „nu mori de reumatisme, dar mori cu reumatismele dupa tine”. Si intr-adevar nu exista om din lumea asta larga care sa fi scapat de durerile de incheieturi, care sa fi scapat de junghiuri purtand eticheta reumatism, si asta cel putin o data in viata. Vorba aceea cu atata priza la popor sintetizeaza un mare adevar. Durerile de articulatii nu te omoara, dar iti strica viata. Din fericire, medicina stie ce tratamente sa aplice pentru atenuarea durerilor, dar nu poate vindeca bolile de articulatie, pentru ca nu au fost developate toate cauzele si mecanismele reumatismului. De fapt, adevarata definitie a reumatismelor suna cam asa: reumatism inseamna orice boala de incheieturi, adica de articulatie.

MISCARE. Sanatatea cartilajului depinde de miscarea articulatiei. Cartilajul n-are nervi, deci pana la urma cine doare? Oricum nu doare cartilajul, ci dor vecinatatile, doare capsula ce inveleste articulatia, dor ligamentele, dor tendoanele, dor insertiile muschilor, adica locul unde muschii se prind de capetele oaselor.

NATURA DURERII. Sarcina medicului este sa descifreze natura durerii: daca incheieturile dor din pricina unei inflamatii sau dor din cauza proceselor de degenerare mecanica. Inflamatia nu inseamna neaparat o infectie. Inflamatia poate fi provocata si de infectie, dar si de alte cauze. Deci procesul inflamator din articulatie poate fi pricinuit de o infectie cu microb patogen de exemplu, dar inflamatiile sunt cauzate si de o boala cronica, de exemplu poliartrita reumatoida, sau inflamatiile sunt pricinuite de depunerea unor cristale ca in cazul gutei.

naturalis potent forte

Stop situatiilor jenante! Apeleaza la Naturalis Potent Forte

Din ce in ce mai multi barbati au parte de tulburari erectile, unii apeleaza la Naturalis Potent Forte disponibil aici, insa majoritatea acestora refuzand sa mearga la doctor din rusine. Ei considera acest lucru a fi o degradare a masculinitatii lor, dar, de fapt, ar trebui sa trateze chestiunea cu aceeasi atitudine pe care o au in fata oricarei probleme de sanatate.

Aceste tulburari apar indeosebi dupa varsta de 65 de ani, cand penisul nu mai este stimulat la fel de usor, isi pierde din fermitate, dar si lichidul spermatic eliminat este mai putin. Se poate intampla, insa, ca acest lucru sa se intample si mai devreme, din cauza asocierii cu alte afectiuni de natura fizica sau psihica.

Simptomele sunt mai mult decat evidente, ele punand intr-o situatie jenanta barbatul:

– nu este posibila obtinerea unei erectii normale, complete;
– chiar daca aceasta se obtine, nu este de lunga durata, astfel incat sa se termine actul sexual;

Cele mai dese cauze ale acestei tulburari sunt:

– stimuli negativi din punct de vedere psihic, atunci cand barbatul nu se poate relaxa din cauza diverselor ganduri care ii trec prin minte si il tin in tensiune;
– probleme cardiovasculare, din cauza carora sangele nu mai circula bine prin organism si penisul, impreuna cu intreaga regiune a pelvisului, nu se mai iriga cum trebuie;
– fracturi sau lovituri neluate in serios la nivelul coloanei vertebrale sau a zonei pelviene;
– dezechilibre de natura hormonala, cum ar fi un nivel prea scazut de testosteron in sange;
– probleme de prostata, inclusiv anumite operatii care au avut loc in trecut pentru extirparea cancerului de prostata;
– scleroza in placi;
– anumite medicamente care au ca efecte secundare adverse o impotenta de moment;
– abuzul de alcool sau de droguri pe perioade lungi de timp;
– depresia sau medicamentele luate pentru ca aceasta boala sa fie tratata sau tinuta sub control;
– boli cronice de natura hepatica, pulmonara sau ale arterelor;
– diabetul zaharat.

Cea mai buna modalitate de a scapa de disfunctiile erectile este aceea de a nu le evita si de a apela la ajutorul unui medic, care in urma unor investigatii de specialitate va descoperi cu certitudine cauza exacta.

Se va face o ecografie prin care se va observa felul in care este vascularizata zona pelviana, se va face o testare neurologica, dar se vor pune si intrebari. Spre exemplu, medicul va dori sa stie daca printr-o anumita modalitate, cum ar fi masturbarea, erectia de obtine mai usor, spre deosebire de momentul cand pacientul se afla insotit de o persoana de sex opus.

Daca acesta este cazul, se poate ca problema sa fie mai mult de natura psihologica si barbatul sa se simta intimidat, stresat, sau se poate ca odata, din accident, sa fi avut o problema din acest punct de vedere si acum sa-si aminteasca mereu de momentul considerat de el „penibil”, fapt ce ii confera o stare de nervozitate si problema se repeta ca intr-un cerc vicios. In acest caz, este nevoie de cateva sedinte de terapie.

In ceea ce priveste medicatia, exista cele trei substante administrate in cele mai multe cazuri, sildenafilul, tadalafilul si vardenafilul, dar si unele pastile de substitutie hormonala sau unele metode invazive precum injectii sau chiar operatii, in cazurile grave.

innergy-bifido-baby-x-15-plicuri

Prebioticele: ce sunt si unde le gasim? Innergy Biffido Baby

Prebioticele nu trebuie confundate cu probioticele, care sunt ingrediente alimentare non-digerabile care stimuleaza selectiv cresterea si activitatea anumitor bacterii benefice care se afla in intestin.

Prebioticele cele mai intalnite sunt carbohidrati non-digerabili precum:
– inulina
– fructooligozaharide (FOS)
– galactooligozaharide (GOS)

Beneficiile prebioticelor

In multe studii, absorbtia minerala (calciu, in special), s-a dovedit a fi consolidata cu prebiotice. Intr-un nou studiu publicat in British Journal of Nutrition in 2010, cercetatorii de la University of Reading din Marea Britanie au remarcat o crestere a numarului de bacterii benefice, cum ar fi Bifidobacteria, in tractul digestiv al participantilor care au luat pilule ce contin napi de inulina. Intr-un studiu publicat in 1997 in Jurnalul American de Nutritie Clinica, cercetatorul dr. Kleesen a constatat o imbunatatire a consecventei intestinului si frecventa in participantii constipati. 

Multe alte beneficii au fost raportate in privinta prebioticelor, dar acestea sunt mai vizibile pentru persoanele in varsta, copii si adulti cu boli. Pentru adultii sanatosi, beneficiile de a adauga prebioticelor in dieta nu sunt la fel de semnificative potrivit cercetarilor actuale.

Care este aportul recomandat de prebiotice

In prezent, nu s-a stabilit nici un nivel recomandat de admisie pentru prebiotice. Cu toate acestea, Asociatia Internationala stiintific pentru probiotice si prebiotice a justificat un efect prebiotic prin consumul de 5 – 8 grame de FOS sau GOS pe zi. Dieta tipica prevede aproximativ 1 pana la 4 grame pe zi, deci nu este loc pentru mai multe, inclusiv prebiotice. In orice caz, un aport mai mare de 10 grame pe zi, poate provoca reactii adverse, cum ar fi balonarea si flatulenta crescuta.

In ceea ce priveste alimentatia bebelusilor, prebioticele se pot adiministra prin intermediul Innergy Biffido Baby. Plicurile se pot dizolva in lichide sau mancaruri si se administreaza unul pe zi. Efectele sale conduc la fixarea calciului in oase si reglarea tranzitului intestinat. Poate fi folosit inca din primele zile de viata. Cutia de 15 plicuri poate fi cumparata de AICI, online.

innergy-bifido-baby-x-15-plicuri



Prebioticele in alimente

Pentru a profita de avantajele mentionate mai sus, nu trebuie neaparat sa cumperi alimente imbunatatite cu prebiotice. In schimb, poti creste consumul de alimente bogate in calciu si vitamina D pentru a creste absorbtia de calciu. Consuma alimente care contin in mod natural probiotice pentru a creste numarul de bacterii benefice din intestin. 

Asadar, nu te grabi sa cumperi alimente imbunatatite cu prebiotice, ci mai bine incearca sa consumi alimente care sunt in mod natural bogate in prebiotice, cum ar fi ceapa, usturoi, praz, banane si sparanghel, grau, ovaz, cicoare, napi care ofera beneficii pentru sanatate.

 

mastrelle med

Mastrelle Med Capsule – 6 zile pentru refacerea florei vaginale

Mastrelle Med capsule disponibil aici trateaza si previne infectiile si afectiunile vaginale (ca urmare a administrării de antibiotice, antimicotice, ovule, utilizarii tampoanelor interne, menstruatiei abundente, igienei intime agresive)
Mastrelle med capsule favorizeaza refacerea mediului vaginal natural. Capsulele contin Lactobacillus acidophilus, o bacterie prezenta în mod normal in flora vaginala si combinatia de componente active (acid lactic, merisor) care regleaza pH-ul la un nivel acid constant si suprima aderenta si proliferarea patogenilor.
EFECT ANTIBACTERIAN FARA ANTIBIOTICE

  • Trateaza infectiile si afectiunile vaginale
  • Normalizeaza aciditatea vaginala
  • Restabileste flora normala a vaginului
  • Combate durerile din timpul actului sexual, iritatia,
    uscaciunea, inflamatia si sensibilitatea locala
  • Poate fi administrat în perioada de sarcina pentru tratamentul candidozei si bacteriozei vaginal
Folositi Mastrelle med timp de 6 zile ca metoda de tratament.

Introduceti o capsula vaginala in vagin o data pe zi. Introduceti capsula inainte sa mergeti la culcare.

Spalati-va pe maini cu apa calda si sapun si asigurati-va ca zona din jurul vaginului este curata si uscata inainte de a introduce capsula.

In caz de uscaciune vaginala, recomandam umezirea capsulei cu apa înainte de introducerea ei în vagin.

Nu depasiti doza recomandata.

Atentionari si precautii

În cazuri de infectii vaginale, consultati medicul înainte de a folosi acest produs.
Acest produs poate fi folosit în timpul menstruatiei si nu influenteaza rezultatele testelor ginecologice. Acest produs este compatibil cu utilizarea prezervativelor din latex lubrefiate/nelubrefiate, sau din poliuretan lubrefiate.
Nu utilizati împreuna cu dezinfectante cu saruri cuaternare de amoniu precum clorura de benzalconiu deoarece acidul hialuronic precipita în prezenta lor. 
Nu utilizati produsul în caz de hipersensibilitate cunoscuta la soia, acid hialuronic, galbenele, aloe sau oricare alt ingredient din aceasta formula.
Daca ambalajul prezinta deteriorari ce compromit integritatea tubului, nu folositi acest produs.
Nu aruncati ambalajul gol în mediul înconjurator. 
Nu lasati la indemana copiilor. 
Pastrati la temperaturi sub 25°C în ambalajul original.
ketodar

Samponul Ketodar te scapa de matreata. Citeste totul despre acesta aici!

Compozitie: Ketodar sampon contine un agent antifungic sintetic cu spectru larg de activitate, ketokonazol 2%. Fiecare 1 mg contine 20 mg ketokonazol. Acesta poate fi comandat de dand click pe acest link https://www.farmaciadepenet.ro/sampon/162-ketodar-sampon-2-x-100-ml.html si va fi livrat direct la usa la tine.

ketodar

Actiune: Ketoconazolul, un derivat sintetic de imidazol dioxolan, are o activitate antifungica puternica impotriva dermatofitilor, speciilor de Trycophyton, Epidermophyton, Microsporum, ca si impotriva ciupercilor, precum specii de Candida si Malassezia furfur (Pytirosporum ovale).
Absorbtia transcutanata a ketokonazolului sampon este neglijabila de vreme ce substanta nu poate fi detectata in sange chiar si dupa utilizare indelungata.

Indicatii: Tratamentul si profilaxia infectiilor in care este implicat Pytirosporum, precum Pytiriasis versicolor (localizat), dermatita seboreica si Pytiriasis capitis (matreata).

Contraindicatii: Ketodar sampon este contraindicat persoanelor cu sensibilitate cunoscuta la ketokonazol sau la alt ingredient din compozitia produsului.

Reactii adverse: Aplicarea topica a Ketodar sampon 2% este, in general bine tolerata. Ca si in cazul altor sampoane, pot aparea senzatie de arsura locala, prurit, iritatie si par gras/uscat, dar sunt rare in timpul utilizarii Ketodar sampon 2%. In cazuri rare, mai ales la pacientii cu par agresat chimic sau par incaruntit, s-a observat o decolorare a parului.

Mod de administrare: Aria de piele sau par afectata se spala cu Ketodar sampon 2% si acesta este lasat sa actioneze 3-5 minute inainte de clatire.
Tratament: Pytiriasis versicolor – o data pe zi, timp de 5 zile
Dermatita seboreica si Pytiriasis capitis – de doua ori pe saptamana, 2-4 saptamani.
Profilaxie: Pytiriasis versicolor – inainte de venirea verii, o singura cura, o data pe zi, timp de 3 zile
Dermatita seboreica si Pytiriasis capitis – o data pe saptamana sau la 2 saptamani.

Precautii: – ca si in cazul altor sampoane, evitati contactul cu ochii si, daca acesta se produce totusi, clatiti cu multa apa
– pentru a preveni efectul de rebound dupa intreruperea aplicarii prelungite a corticosteroizilor topici se recomanda continuarea aplicarii acestora impreuna cu Ketodar sampon 2% si reducerea progresiva a dozei steroizilor pe parcursul a 2-3 saptamani
– dermatita seboreica si matreata sunt frecvent asociate cu caderea parului, si acest efect s-a observat, rar, la utilizarea Ketodar sampon 2%.

Sarcina si alaptarea: De vreme ce ketokonazol sampon nu este absorbit transcutanat dupa aplicare locala, sarcina si alaptarea nu sunt contraindicatii pentru folosirea Ketodar sampon.

Forma de prezentare: Sticla de plastic de 100 ml.